:. Ion Mota

Eu aşa am înţeles datoria vieţii mele. Am iubit pe Christos, şi am mers fericit la moarte pentru El!

(din testamentul către părinţii săi)



Comandant al Bunei Vestiri, erou naţional, născut la 5 iulie 1902 la Orăştie. Fiul Protopopului Ioan Moţa, unul dintre fruntaşii românilor ardeleni în lupta de dezrobire naţională, cunoscut activist în timpul stăpânirii maghiare prin ziarele populare pe care le-a editat: Libertatea, Foaia Interesantă şi Foaia Plugarului.

Absolvă clasele primare la Orăştie, urmând apoi clasele liceale la Fogimnazium din Sibiu şi liceul Gh. Lazăr din Bucureşti, pe care este nevoit să le întrerupă, refugiindu-se din calea invaziei germane şi se retrage la Iaşi împreună cu armata română. Odată cu terminarea primului război mondial şi încheierea păcii, Ion Moţa revine la Bucureşti unde îşi continuă studiile întrerupte, la liceul Sf. Sava de unde îşi ia bacalaureatul.

În toamna anului 1920 pleacă la Paris, înscriindu-se cu o bursă de stat la Sorbona, urmând Dreptul şi Ştiinţele Politice, unde trece cu succes toate examenele. În toamna anului 1921 se reîntoarce în ţară şi se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii Cluj. Împreuna cu Iustin Ilieşu fondează ziarul naţionalist Dacia Nouă (Cluj). Cunoscutul scriitor şi critic Nicolae Roşu comenta că ziarul acesta a fost prima alarmă ziaristică a mişcării naţionaliste care începea, sau mai bine zis, se continua cu o nouă generaţie.

În primăvara anului 1923 este ales Preşedinte al Centrului Studenţesc Petru Maior. Împreuna cu profesorii Ion C. Cătuneanu, Ciorta, avocatul Emil Vasiliu-Cluj, Iuliu Haţegan, înfiinţează organizaţia de luptă naţionalistă-politică Acţiunea Românească. Continuă apoi studiile la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi, iar în anul 1924 (împreuna cu Corneliu Codreanu), pleacă la studii în Franţa la Grenoble, unde îşi ia licenţa în Drept. Împreuna cu Corneliu Zelea Codreanu şi ceilalţi camarazi cunoscuţi sub numele de Grupul Văcărăştenilor, pune bazele Legiunii Arhanghelul Mihail la Iaşi, în data de 24 Iunie 1927.

Preşedinte al Asociaţiei Generaţia Mişcării Studenţeşti de la 1922, Ion Moţa îşi câştigă un mare prestigiu prin toate acţiunile pe care le întreprinde în folosul mişcării studenţeşti naţionaliste. Fondatorul revistei Axa, colaborează la numeroase alte publicaţii naţionaliste: Cuvântul Studenţesc, Crai Nou, Revista Mea, Cuvântul Argeşului, România Creştină, Vestitorii ş.a. Întemniţat în mai multe rânduri pentru activitatea sa legionar-naţionalistă şi anticomunistă, în toamna anului 1936 pleacă voluntar în Spania împreună cu echipa legionară condusă de Generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, să lupte împotriva trupelor comuniste care (spunea el în scrisorile testamentare lăsate în păstrarea Prof. Nae Ionescu cu data de 22 Noiembrie 1936): „trăgeau cu mitraliera în obrazul lui Christos, clătinând aşezarea creştină a lumii!, adăugând: Puteam noi să stăm nepăsători? Nu e o mare binefacere sufletească pentru viaţa viitoare, să fi căzut în apărarea lui Christos?...“

A murit ca un erou la Majadahonda, lângă Madrid, alături de prietenul şi camaradul său Vasile Marin, la 13 iIanuarie 1937, apărând citadela madrilenă de invazia trupelor comuniste. A fost înmormântat împreună cu Vasile Marin la Mausoleul de la Casa Verde (Bucureştii Noi), conduşi pe ultimul drum de o jumătate de milion de oameni veniţi să-şi ia rămas bun de la cei doi eroi. Astăzi, pe locul unde cei doi martiri şi-au vărsat sângele, un grandios monument de granit se ridică în perspectiva Munţilor Guadarama de lângă Majadahonda, înconjurat de steaguri verzi şi tricolore, loc de pelerinaj pentru mulţi naţionalişti din lume
 

 
    


OPERA:

Protocoalele înţelepţilor Sionului, de Roger Lambelin. Traducere însoţită de numeroase comentarii şi adăugiri din autori români. Tipografia şi editura Libertatea, Orăştie, 1923;

Memoriu Regelui Ferdinand, scris în închisoarea Galata, 1924. Apărut în colecţia Bibliotecii Generaţia Nouă, Nr. 8, Iaşi, 1925;

Statutele tineretului mondial antisemit. Adoptate de Congresul Mondial Antisemit ţinut la Budapesta în anul 1925 (unde Ion Moţa a reprezentat tineretul naţionalist român), ele au rămas inviolabile în tot timpul existenţei acestui Congres. Budapesta, 1925;

Liga Naţiunilor (idealul, viciile şi primejdia ei). Editura Institutului de Arte Grafice Bica din Bucureşti, 1930;

Liga Naţiunilor (conferinţă amplă nepublicată), ţinută în Palatul Societăţii Studenţilor în Medicină, la 27 Februarie 1931, Bucureşti;

La securité juridique dans la Societé des Nations. Teza de Doctorat prezentată Facultăţii de Drept a Universităţii din Grenoble, Franţa. Tipografia Biblioteca Centrului de Studii a Centrului Studenţesc Bucureşti, 1932;

Memoriu Regelui Carol al II-lea (adresat din închisoarea Jilava unde se găsea întemniţat împreună cu mulţi alţi legionari după dizolvarea ilegală a Gărzii de Fier de către guvernul liberal în frunte cu I. G. Duca). Jilava, 1934;

Cranii de lemn. Editura Totul Pentru Ţară, 2 Aprilie 1936, Sibiu;

Testamentul lui Ion Moţa. Tipografia Isvor, Bucureşti, 1937;

Prezent! Tipografia Bucovina, Bucureşti, 1937;

Corespondenţa cu serviciul mondial (1934-1936). Colecţia Biblioteca Verde, Salo, Italia;

Cranii de lemn. Ediţia Monumentului Moţa-Marin. Colecţia Omul Nou, Traian Golea, München 1970, Germania. Ediţie întregită cuprinzând faţă de lucrarea originală două scrieri anterioare semnate de Ion Moţa: Liga Naţiunilor şi Testament, plus biografia I. I. Moţa semnată de A. Vântu (apărută în ziarul Cuvântul Studenţesc, număr festiv, Ianuarie-Februarie 1937);

Ion Moţa şi Vasile Marin (25 ani de la moarte, 13 Ianuarie 1937 - 13 Ianuarie 1962). Editura Carpaţii, Madrid, 1963 (in memoriam, ediţie colectivă), 254