:.
ROMÂNIA AJUNSĂ LA LIMITELE RABDARII
INTRODUCERE
Romania este vecina nemijlocita a Rusiei si ca atare ea a avut
de suferit pe propria ei piele nemiloasa consecinta a
expansiunii rusesti. Istoria Europei este bogata in incidente In
care armata rusa a violat frontierele vecinilor sai cu scopul a
de le inghiti in vastul imperiu tarist. Expansiunea a fost de
altfel caracteristica principala a istoriei acestei tari,
expansiune care cateodata aparea imbracata In haina
panslavismu-lui, alta data a panortodoxismului, sau in zilele
noastre In haina extinderii revolutiei comuniste.
Provincia romaneasca Basarabia, situata de-alungul frontierei cu
Rusia, cu o suprafata de 44 kmp si o populatie de 4.000.000,
inainte de cel de al II-lea razboi mondial, a fost In mai multe
randuri victima invaziei ruse. In pragul celui de al II-lea
razboi mondial, ca o urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov din 23
August 1939, prin care Germania nazista si Rusia Sovietica au
impartit intre ele restul Europei dupa bunul lor plac, Rusia
Sovietica la 26 Iunie 1940 a dat un ultimatum Romaniei prin care
cerea Basarabia si Nordul Bucovinei, o alta provincie romaneasca
situata la Nordul tarii care, spre deosebire de Basarabia,
niciodata nu a fost sub ocupatie ruseasca. Sub presiunea
Germaniei, Romania a fost nevoita sa cedeze aceste teritorii. A
fost aceasta pierdere teritoriala care a determinat intrarea
Romaniei in cel de al II-lea razboi mondial alaturi de Germania.
Inspre sfarsitul razboiului, in Aprilie 1944, Molotov a facut o
declaratie oficiala, prin care a anuntat ca Uniunea Sovietica nu
urmareste sa anexeze teritorii streine. Cu toate acestea, la
Conferinta de Pace din Paris din Februarie 1947 Basarabia, cu
aprobarea Aliatilor Vestici, a fost din nou smulsa Romaniei si
inglobata In colosul sovietic, cum au fost si Tarile Baltice si
partea de rasarit a Poloniei. Astfel, cedarile teritoriale
facute de Hitler lui Stalin prin Pactul Ribbentrop-Molotov au
fost confirmate si sanctionate de victorioasele "democratii"
Vestice.
Istoria desminte astfel falsa pretentie ca cel de al doilea
razboi ar fi fost motivat de dorinta de a repara nedreptatile
Pactului Ribbentrop-Molotov, anume pentru a onora obligatiile
asumate de Marea Britanie Inainte de Inceperea razboiului fata
de Polonia, prin care i se garantau frontierele.
Charta Atlanticului, aceasta declaratia solemna, semnata de
Roosevelt si Churchill la 14 August 1941, la care a aderat mai
tarziu si Uniunea Sovietica, recunoaste ca frontiere defi-nitive
In Europa acelea existente la 2 Septembrie 1939 si mentioneaza
ca nu se vor putea face transferuri teritoriale fara consultul
populatiei respective. Si totusi Puterile Vestice la Tratatul de
Pace din Paris, 1946, au sanctionat ocupatiile abuzive ale
Uniunii Sovietice, anuland astfel propria lor sem-natura. Din
asta rezulta ca Charta Atlanticului a fost declarata doar ca
pretext ca sa se motiveze intrarea Aliatilor Vestici In razboi
alaturi de Uniunea Sovietica cu scopul ca sa extirpe national-socialismnul
si sa raspandeasca comunismul peste restul Europei rasaritene.
Corespondenta secreta a lui Roose-velt cu Stalin, prin
intermediul lui Zabrousky, din Februarie 1943 (vezi "Romania si
NATO" , Traian Golea, Rom. Hist. Studies 1997, apud "State
Secrets", LIon de Poncins), nedesvalue ca aceasta hotarIre a
fost luata de catre "Consiliul National al Izraelului", (care
juridic ca stat In acel moment Inca nu exista), mai de mult si i-a
fost comunicata lui Roosevelt doar cu 10 luni Inainte de
Intalnirea de la Teheran, atunci cand s'a intrat In faza de
executare al planului de Impartire a Europei. Cu aceasta ocazie
si In acest scop Izrae-lul l-a desemnat pe Roosevelt ca executor
al planurilor sale . Scrisoarea spune: "Cum am avut placerea de
a va marturisi atat Dvs., (Zabrousky) cat si dlui Weiss, sunt
profund miscat de faptul ca Consiliul National al tanarului stat
Izrael a avut marea bunatate de a ma alege pe mine ca mediator
pe langa prietenul nostru comun Stalin, In aceste momente
critice...."
In ce priveste Impartirea Europei, scrisoarea precizeaza ca: "In
Europa, Franta va gravita In orbita Barei Britanii. Spania
Portugalia, Italia si Grecia se vor desvolta si ele sub
protectia Angliei. Noi acordam URSS-ului acces la Medite-rana,
acceptam dorintele ei In ce priveste Polonia si Tarile Baltice,
vom cere Poloniei sa adopte o atitudine de Intelegere si
compromis. Stalin va pastra un mare camp de expansiune In micile
tari inconstiente din rasaritul Europei si va recupera toate
teritoriile care au fost temporar smulse Marei Rusii."
Ar trebui - dupa atata timp - sa luam si noi act si sa tragem
concluziile care se impun din faptul ca a fost Con-siliul
National al Izraelului acela care a decis impartirea Europei
dupa cel de al II-lea razboi moindial, si nu Roose-velt,
Churchill si cu Stalin, cum e facuta lumea sa creada. Ei au fost
papusile care au jucat pe scena politica. La fel ca si astazi,
In 1997, cand se pune problema intrarii Romaniei In NATO,
refuzul ca Romania sa intre In NATO nu Inseamnaaltceva decat
respectarea vechii hotariri (poate usor modificata, nuantata) a
Consiliului National al Izraelului in ce priveste impartirea
Europei, ca adica "micile tari inconstiente din sud-estul
Europei " sa ramana in continuare sub influenta Rusiei, care la
randul ei Isi joaca In continuare rolul de al doilea brat al
Consiliului National al Izraelului In procesul de guyvernare a
lumii, primul brat fiind Statele Unite.
Aceasta este o schematica prezentare a cadrului In care au loc
relatiile romano-ruse, cadru care conditioneaza jocul poli-tic
actual. Profunda aversiune a Romanilor pentru tot ce este
internationalism, comunism si rusism este justificata prin
rela-tiile noastre istorice cu Rusia cat si prin si caracterul
nostru national. Celelalte popoare din Centrul si Sud-Estul
european, cum sunt Bulgarii, Yugoslavii, Ungurii, Cehoslovacii,
lipsin-du-le amara experienta a nemijlocitei vecinatati cu Rusia
de-alungul secolelor, si prin originea lor asiatica comuna, au
fost si sunt mult mai receptive la melodiile care adie dinspre
Moscova.
Repulsia Romanilor pentru tot ce este rusesc, a mai fost
Intarita si de comportarea armatei ruse pe teritoriul Romaniei
In timpul celui de al II-lea razboi mondial si dupa aceea. Cand
Romania a devenit aliata Rusiei si a deschis calea arma-tei
rosii spre Centrul Europei, populatia a fost Ingrozita de
jafurile, violurile si omorurile savarsite de aceasta armata "aliata
" . Prin comportamentul lor soldatii sovietici s'au dovedit a fi
mult mai salbateci decat navalitorii barbari condusi de Genghis
Khan si Atila al Hunilor. O scurta dar foarte graitoare
ilustrare a comportamentului lor ne-o dau emisiunile la radio
Moscova ale lui Ilya Ehrenburg din anii 1944-45, In care el
Indeamna soldatii sovietici sa: Ucideti!Ucideti! Nu exista
German nevinovat nici In viata si nici Inca nenascut. Frangeti
mandria femeii germane! Ele sunt prada voastra! Ucideti! Ucideti"
In urma acestor Indemnuri soldatii sovietici au dat si mai mult
frau liber pornirilor lor asiatice. Au fost tot atat de barbari
In Romania, aliata Germa-niei, ca si in Germania.
Organizarea partidului comunist
In ziua in care Romania a fost invadata de catre armata rosie,
PCR-ul avea doar 972 membri - dupa declaratia lui Ana Pauker -
la o populatie de 22 milioane de locuitori, in ciuda imediatei
noastre vecinatati cu patria socialismului, care usureaza
infiltrarea agentilor si raspandirea propagandei. La acesti 972
de comunisti li s'au alaturat cca 150 din cei care au fost
refugiati In Rusia Sovietica si care s'au Intors In furgoanele
armatei rosii de ocupatie. Din moment ce Romanii refuzau orice
interferenta cu comunismul, acest partid a fost obligat sa-si
recrutaze membrii dintre straini si din pleava societatii
romanesti. A recurs chiar si la detinuti de drept comun carora
li se iertau pedepsele daca acceptau sa se inscrie in partid.
Aceasta a fost compozitia bandelor comuniste chemate sa bage
groaza in populatie si sa extirpe "dusmanii poporului" . D
usmanii poporului erau fosti proprietari de diferite negustorii,
fabricanti, mosieri, chiaburi si oricine avea o intreprindere
lucrativa. In plus, din moment ce aceste bande de criminali nu
erau obligate sa dea socoteala nimanui de faptele lor, ele
considerau drept dusman al poporului pe ori-cine vroiau sa-l
jefuiasca si sa-l aresteze. Cu aceste metode criminale a fost
Infranta coloana vertebrala a societatii roma-nesti si adusa "pe
linie" .
Dărâmarea structurii sociale si culturale
Viata normala a unei natiuni, cu o structura sociala si
culturala natural desvoltata, a fost demolata dupa un plan
metodic si minutios preparat. El urmarea sa-i reduca pe oameni
la nivelul biologic al unui animal de munca, un sclav al
statului. Institutiile care dadeau caracterul unei vieti
civilizate au fost daramate sistematic, atacate din doua
unghiuri: baza economica a fost anihilata prin nationalizare si
confiscare, In timp ce ambientul cultural si spiritual a fost
obiectivul unei serii de decrete de reorganizare . Imediat dupa
ce au pus mana pe putere, dupa 6 Martie 1945, sarcina de
capetenie a guvernului marioneta a fost sa sfarame toate
organizatiile care nu erau sub controlul direct al guvernului.
In 1947 Crucea Rosie a Romaniei si-a pierdut autonomia, ur-mata
de Eforia Spitalelor din Bucuresti si Iasi, administrate si ele
de un for autonom, ca si toate cluburile, asociatiile sportive,
fraternale, ca cea a pensionarilor sau veteranilor de razboi,
literare, muzicale, stiintifice, caritative, asociatiile de
tineret, toate au fost interzise si averea lor confiscata de
guvern. In cartea sa "Destin de la Roumanie" (Paris, Editions
Berger-Levrault, 1954), Henri Prost ne da o dare de seama
amanuntita a metodelor folosite de catre guvernul marioneta de
la Bucuresti pentru a infrange rezistenta Romaniei:
"In Iunie 1948", scrie Prost, "a fost randul Academiei Romane, o
institutie veche, ale carei noi membri erau alesi de cei
existenti, dupa modelul Academiei Franceze. Academia Romana
poseda averi pe care reforma agrara din 1945 le-a respectat, si
avea cea mai cuprinzatoare biblioteca a Roma-niei. Guvernul a
impus contopirea ei cu Academia de Medi-cina si cu Academia de
Stiinte, formand "Academia Republicii Populare Romane " Aceasta
noua Academie a fost pusa sub controlul Presedintiei Consiliului
de Ministri. Fara a se tine cont de cum au fost achizitionate
bunurile Academiei, ca Inzestrari de Stat sau donatii
particulare, totul a fost expropriat si Impartit Intre
diferitele ministere. Membrii reactionari, sau cei etichetati ca
atare, au fost iepurati. Membrii acestei Institutii fost
autonoma si inde-pendenta, sub noul regim au devenit niste
functionari ai statului bine remunerati si faceau tot ce li se
cerea (Prost, p. 226-227). De aceeasi maniera s'a procedat cu
toate celelalte Institutii sau organizatii din tara.
In domeniul libertatii religioase guvernul a urmarit doua
scopuri: una a fost sa distruga viata spirituala In Romania si
sa-l reduca pe om la functia de robot ateu, conform ideolo-giei
marxiste. Celalalt scop a fost ca religia sa fie folosita ca
instrument al expansiunii Rusiei, care avea ca ultim obiectiv sa
Inghita Romania. Biserica Ortodoxa Romana trebuia sa fie adusa
sub obedienta Bisericii Ortodoxe Ruse, dar Patriahul roman,
Nicodim nu si-a putut permite sa accepte politica panslava a
Moscovei. In Mai 1945 el a fost vizitat de o delegatie de
clerici rusi, printre care Moscova in mod cinic a introdus si un
reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse din Basarabia" , dar
Nicodim a ramas nemiscat. Nici vizita din 1947 a Patriahului
Moscovei Alexei la Bucuresti nu a reusit sa-l miste pe NIcodim".
"Insfarsit", conchide Henri Prost, "moartea aparent 'naturala' a
lui Nicodim, izolat la o manastire, si alegerea succesorului sau
Justinian a fost foarte bine venita pentru Moscova. Alegerea lui
Justinian a fost impusa de guvern si Justinian s'a dovedit a fi
fost un servitorcredincios al partidului comunist si al
politicii panslaviste a Moscovei."
Biserica este adusă în linie
-Descrestinarea României -
Cea mai amara batalie a fost dusa Impotriva Bisericii Catolice.
Amandoua bisericile, Romano Catolica si Greco-Catolica, erau sub
jurisdictia Papei, cu toate ca Biserica Greco-Catolica se
deosebeste de Biserica Romano Catolica prin faptul ca a pastrat
ritualul si obiceiurile Bisericii Ortodoxe, cat si prin faptul
ca preotii lor se casatoreau. Prin anularea acestor doua
Biserici regimul a urmarit nu numai sa-i scoate pe cei cca 1,5
milioane de crestini de sub ascultarea si influenta Vaticanului
si sa le rupa contactul cu lumea gandurilor occidentale, ci si
ca o pedeapsa si o aducere la supunere a preotilor care
constituiau adevarate centre de opozitie fata de regim si cari
au sprijinit masiv Partidul National Taranesc al lui Iuliu Maniu
In alegerile generale din Noembrie 1946. Cu toate ca acest
partid a primit peste 70% din voturi, le-a trebuit doua zile de
munca asidua organelor guvernamentale pentru ca sa falsifice
rezultatele acestor alegeri, care au fost apoi publicate si care
au gasit crezare doar In cercurile din strainatate.
Motivarea pentru desfiintarea Bisericii Greco Catolice a fost de
a o aduce din nou la jurisdictia Bisericii Mame Orto-doxe. Acest
lucru totusi nu a fost usor de Implinit, pentru ca niciunul din
cei sapte episcopi ai Bisericii Greco Catolice nu a cedat
presiunilor, iar preotimea a demonstrat si ea o rezis-tenta
puternica. Dar In timp ce episcopii erau celibatari, nu tot asa
erau si preotii. Foarte multi dintre ei erau casatoriti siaveau
copii. Securitatea a arestat 38 de preoti dintre acesti
familisti, pe care i-a torturat si i-a amenimntat ca le va
aresta sotiile si copiii si-i va tortura ca si pe ei, daca nu
vor accepta sa colaboreze cu Securitatea. Pana la urma au cedat.
Acesti 38 de preoti nefericiti, sub tortura si santajul
Securitatii au "hotarIt" , In numele Intregii Biserici Greco-Catolice
a Romaniei, sa se reuneasca cu Biserica Ortodoxa Romana. Cei
sapte episcopi Greco Catolici si numerosi preoti au fost
arun-cati In Inchisoare pentru a pieri acolo. Averile
bisericilor au fost confiscate. Ana Pauker, evreica, Ministru de
Externe al Romaniei, a denuntat scrisoarea de protest a Papei ad
resata guvernului roman ca fiind "o provocare la adresa
poporu-lui roman" . Acesta a fost sfarsitul celei de a doua
Biserici In importanta din Romanaia.
Sfarsitul Bisericii Romano Catolice a fost si mai sumar. In
August 1948 guvernul a emis un decret, conform caruia toate
cultele din Romania erau obligate sa-si supuna statutele
guvernului spre aprobare. Din moment ce Vaticanul a refuzat sa
comunice cu clerul sau prin intermediul Ministerului de Externe
al unui guvern comunist, statutele Bisericii Romano Catolice nu
au fost aprobate, si astfel starea Bisericii Catolice a devenit
ilegala. Pentru un timp oarecare la Bucuresti a functionat o
Nuntiatura Papala, Nuntiu Papal fiind Monse-niorul Kirk, cu
toate ca Romania nu a mai mentinut relatii diplomatice cu
Vaticanul. In Iulie 1950, sub motiv ca ar fi spioni, toti
functionarii Nuntiaturii au fost expulzati. Cei doi episcopi
catolici ce mai ramasesera In Romania, au fost ares-tati si
astfel Biserica Romano Catolica a devenit practic ine-xistenta.
A fost In acea epoca cand simpatia pentru Biserica Catolica si
prestigiul ei au atins puncte culminante In Roma-nia, ca o
reactiune a opiniei publice la opresiunea comnista,vazandu-se In
Biserica Catolica o victima a ei.
Acum calea pentru descrestinarea Romaniei a devenit libera.
Pentru Inceput, sarcinile financiare pentru Intretinerea
bisericilor a fost lasata pe seama credinciosilor. Taxele pentru
diferitele servicii au fost ridicate exagerat, ca o cale de
sicanare a credinciosilor, pe langa faptul ca "misticismul" (=
practicarea unei religii), a fost interzis studentilor,
profeso-rilor si functionarilor de stat, categorii care In
curand au cuprins marea majoritate a populatiei oraselor. Ca
urmare a persecutiei religioase a crescut din ce In ce si
numarul acelora care ezitau sa-si boteze copiii, sau sa se
cunune religios. Arderea mortilor si Inmormantarea fara preoti a
devenit din ce In ce mai frecventa, iar calendarul a fost
iepurat de cele mai multe sarbatori religioase, In timp ce a
vorbi despre Craciun si Pasti In cercuri oficiale a devenit
riscant (vezi si Destin de la Roumanie, pp. 228-230).
Cu toate cele Intamplate In Romania In procesul de oprimare a
Bisericii, recent BBC-ul a aratat la televiziune un film facut
In colaborare cu guvernul de la Bucuresti, In care reporterii
BBC-ului au depus eforturi serioase pentru a demonstra
publicului lumii libere ca In Romania exista libertate
religioasa. Cum le-a putut scapa acestor reporteri ca
studentilor si profesorilor le era interzis sa practice o
religie, sau sa intre Dumineca Intr'o biserica, sau sa afle ca
In inchi-sori erau atatia condamnati si chinuiti pentru ca nu au
renun-tat la credintele lor religioase? Filmul a avut tocmai
acest rost, sa desminta In Occident afirmatiile refugiatilor, ca
in regimurile comuniste nu ar fi libertate religioasa.
Controlul populatiei
- Inceputul terorismului de stat -
Intreaga populatie a tarii fierbea de nemultumire. Ca fostii
mosieri, chiaburii, negustorii, antreprenorii, fabricantii de
diferite bunuri, carora li s'a confiscat sau nationalizat"
Intreaga existenta si agoniseala de generatii fara absolut nicio
recompensa, erau nemultumiti, ar mai fi fost de Inteles, dar
nemultumirea era generala, a Intregii populatii. Ea Incepea cu
muncitorimea, taranimea si functionarimea, care formau 90%= din
populatia tarii. Obisnuiti cu o viata independenta, cand cu
adevarat munceau mult dar Isi fixau ei locurile de munca si
telurile de atins In viata, acum observau ca devin din ce In ce
niste sclavi ai statului, fara nici un drept de a-si hotarI
singuri soarta, fara drept de a-si practica religia in care au
fost crescuti.
In decada care a urmat razboiului al II-lea mondial istoria
stiintei a fost rescrisa si intelectualitatea a trebuit sa
descopere ca nimic pe lumea asta nu a fost inventat de altcineva
care nu ar fi fost rus. Astfel, nu Marconi, ci Popov a construit
primul radio, ca micribiologia nu s'a nascut In Franta, ci In
Rusia, s.a. Si aceste lectii trebuiau repetate cu un servilism
care le repugna, sub pedeapsa de a fi concediat fara drept de a
mai lucra In profesiunea sa, si In cazuri mai grave chiar
arestat. Omul de pe strada, a carui singura preocupare era
asigurarea existentei sale si a familiei sale, a fost necajit de
constanta supraveghere la care era supus, de faptul ca
informatorul de bloc trebuia sa raporteze saptamanal despre
miscarile sale; necajit de faptul ca nu avea libertate de
miscare de la un apartament la altul fara aprobarea politie; ca
nu-si putea vizita rudele Intr'o alta localitate, ca sa nu mai
vorbim de mutatulcu totul Intr'un alt oras; sau era necajit ca
ar putea fi dat afara din locuinta, asa cum au fost dati afara
zeci de mii de insi mai Inainte; sau era Ingrijorat ca o
plangere a sa soptita la urechea unui prieten, ar fi ajuns la
urechile Securitatii si-l pandeste arestul, asa cum au fost
arestati sutele de mii mai Inainte.
Insfarsit si muncitorimea, In numele careia pretindea ca
guverneaza acest regim, mocnea de nemultumire. Lungile 48 de ore
de munca saptamanala nu se mai terminau niciodata. Cand se
terminau cele 8 ore de lucru zilnic, erau programate
meetingurile politice si sedintele de indoctrinare marxista care
durau pana tarziu In noapte; si duminecile, singurele zile In
care nu se lucra oficial, erau zilele de munca " voluntara " sau
"patriotica" , adica munca neplatita, si toate astea erau pro-gramate
pentru a nu lasa muncitorului niciun ragaz liber de reflectii
asupra propriei sale vieti. Se organizau demonstratii frecvente
In care muncitorul trebuia sa-si arate dragostea si atasamentul
sau pentru regim si pentru Uniunea Sovietica si ore Intregi sa
marsaluiasca In randuri ordonate, numerotate si supravegheate
Indeaproape de activistii de partid daca este prezent si daca
scandeaza lozincile uneori timp de patru ore, sub pedeapsa
pierderii slujbei. Si salariile erau asa calculate Incat abia
era suficient pentru propria hrana, fara sa mai tina cont de
existenta sotiei si a copiilor.
Si chiar asa, muncitorul era totusi invidiat de catre aceia
care, In ciuda prevederilor In Constitutie si a Codului Muncii ,
nu aveau permis de lucru si le era refuzata orice posibilitate
de existenta. Dreptul la munca era garantat de Constitutie si In
Iunie 1950 a fost promulgat si Codul Muncii al Republicii
Populare Romane, In virtutea caruia Cntractul Colectiv guverna
regimul muncii In Romania, pretins saprotejeze pe muncitor de
exploatare. In realitate, cererile de munca trebuiau sa fie
Insotite de o autobiografie detailata, aratand In cele mai mici
amanunte toate datele ce-l privesc si toate Inclinarile politice
ale tuturor rudelor, inclusiv cumnate si cumnati. La fel si
originea sociala , ca acea de fiu de mosier, de fabricant, de
liber profesionist, de chiabur, etc., care l-ar fi putut
descalifica dela un anumit post. Ineligibili-tatea de la lucru
era in mod cert aplicata urmasilor politici-enilor dintre cele
doua razboaie si chiar si a acelora cu legaturi familiale fie si
Indepartate, cu astfel de oameni. A nu avea drept de munca nu
Insemna numai a muri de foame, ci si a nu avea dreptul la o
locuinta si a nu avea dreptul la asistenta medicala.
Singura posibilitate de trai ce le-a ramas acestora a fost sa-si
vanda din haine, din mobila si din obiecte de valoare care au
scapat confiscarilor. Dar chiar si aici statul a gasit de
cuviinta sa se amestece, pentru a-i jumuli de ce le-a mai ramas.
In 1945 Bucurestiul era plin de pravalii care vindeau lucruri
vechi, ca mobila, haine, bijuterii, instrumente, etc. care Incet,
Incet, au disparut si au facut loc pravaliilor de stat de
antichitati si lucruri uzate. Taxele concepute pe vanzare de
mobila si alte obiecte uzate a fost de 42%=, pe care o platea
cel care Incasa banii, adica o dubla jegmaneala a vanzatorului.
Din moment ce mizeria care s'a Inscaunat peste tara a saracit
toata lumea si puterea de cumparare a locuitorilor a scazut mult,
pretul de vanzare nu mai reprezenta decat o zecime din valoarea
reala a obiectelor negociate, In comparatie cu preturile din
strainatate, cum ar fi fost cea a covoarelor persane, a
tablourilor si bijuteriilor scumpe, etc.
Pozitia Romaniei In 1952 cel mai bine poate fi prezentata In
cifre statistice. Dupa cel de al doilea razboi mondial Romania a
pierdut 58.000 klmp din propriul ei teritoriu, cu aproximativ 4
milioane de locuitori, care In scurta vreme au fost supusi
genocidului si deportarilor facute cu scopul de a schimba
caracterul national al Basarabiei si Bucovinei.Aproximativ
300.000 ostasi au murit pe frontul de Rasarit In razboiul
Impotriva Uniunii Sovietice, 280.000 au cazut prizonieri In
Rusia, din care s'au Intors numai cca 100.000. Restul de 180.000
au fost retinuti In lagarele de exterminare sovietice. Pe
frontul de Apus Romania a vut 169.000 morti, raniti si disparuti
(Vezi cartea Destin de la Roumanie, p. 247). Celor care au avut
fericirea sa se Intoarca din prizonierat, tara nu le aparea
deloc cum a fost mai Inainte si nici cum era ea prezentata In
cartile postale ilustrate si'n brosurile de propaganda ale
oficiului de turism facute pentru straini. Mizeria si
rasturnarile sociale au facut Romania de nerecunoscut.
Ingenunchierea Romaniei nu a avut loc fara rezistenta, fara
lupte si fara martiriu pentru a marturisi adevarul care
contrazice minciuna comunista. Incercarea de descatusare din
ghiarele fiarei sovietice a fost platita cu moartea celor mai
buni fii ai Romaniei.
Mascarada Festivalului Mondial al Tineretului
Aranjarea vitrinelor a fost preocuparea constanta si de
capetenie a guvernului marioneta din Romania. In August 1953 la
Bucuresti a avut loc Festivalul Mondial al Tineretului
Progresist (Comunist). Pentru a-i impresiona favorabil pe cei
30.000 de oaspeti streini asteptati, In regiuni prestabilite In
care acesti oaspeti puteau avea acces, cu sase luni Inainte au
Inceput reparatiile la case, varuitul lor, repararea strazilor,
nivelarea gropilor si aproximativ 40 de cinematografe au fost
remodelate; a fost construit un mare stadion sportiv cu 80.000
de locuri si au fost plantate flori si arbusti, iar parcurile
cuaria de verdeata au fost extinse de la 27 la 45 hectare. S'au
preparat cadouri pentru fiecare participant la Festival. Cu
cateva zile Inainte de sosirea lor, piata de alimente a fost
inundata cu articole care nu au mai fost vazute In Romania cu
anii. In cursul Festivalului serviciul postal a functionat
corect, fara cenzura, fara pierderi si fara Intarzieri.
Steagurile sovietice au disparit de pe strazi. Imediat dupa
plecarea oaspetilor au disparut din nou alimentele, au reaparut
steagurile sovietice cat si cozile la alimentara. Totul a
reintrat In "normal" .
Ion Golea, fratele autorului, a fost parasutat In tara In 1951
Impreuna cu Ion Samoila, Intr'un program mai larg de colaborare
la actiuni anticomuniste organizate Intre Miscarea Legionara si
anumite servicii ale armatei americane si franceze. Pregatirea
tehnica a parasutistilor au facut-o francezii, iar americanii au
livrat echipamentul si au facut lansarea. Cu ocazia acestui
Festival Mondial al Tineretului Progresist, Ion Golea Impreuna
cu alti camarazi de-ai sai, au conceput, tradus In cinci limbi,
multiplicat si raspandit un manifest In care descria situatia
reala din tara. Acest manifest trebuia sa ajunga In mana
fiecarui oaspete. Cat de mult le-a reusit acestor luptatori sa
raspandeasca acest manifest ne-o descrie un jurnalist suedez,
participant la Festival si care reIntors In Occident, ne-a
transmis constatarea lui cu privire la aceasta raspandire:
- "Daca te urcai In tramway, cand coborai gaseai In buzunar un
manifest."
- "Daca te duceai la restaurant, la masa sub farfurie gaseai un
manifest."
- "Cand te Intorceai la hotel si deschideai usa, pe dusumea
gaseai un manifest."
Redam In continuare textul manifestului:
"Prieteni straini,
Romania reala, care lupta In munti si sufera In inchisori, va
spune: Bine ati venit !
"Cei ce ne conduc azi vor face totul pentru a va Impiedeca sa
cunoasteti adevarul asupra tarii In care va aflati. Un munte de
minciuni a fost ridicat Intre voi si noi. In primul rand,
guvernul a chemat la Bucuresti pe toti agentii sai de prin orase
si sate, pe toti copiii smulsi din familiile lor si crescuti
prin fabrici In cultul urii pentru tot ce nu-i sovietic. Luni
Intregi ei au fost instruiti si apoi tinuti In cantonamente
pentru a invata cum sa se poarte la Festival, ce sa raspunda,
cum sa minta. Acestia sunt singurii oameni care au dreptul sa va
conduca si au datoria sa va supravegheze, in timp ce populatia
este tinuta departe prin concentrari ad-hoc, prin arestari si
obligatii de serviciu, sau pur si simplu prin teroare.
Organizatiile politice au cerut salariatilor sa ocoleasca mai cu
seama delegatiile apusene, 'compuse din spioni si dusmani de
moarte ai poporului roman .'
"Minciuna este si ceea ce vedeti In acest oras. Intr'o saptamana
Capitala noastra Infometata si-a schimbat complet Infatisarea.
Vitrinele, In care pana mai ieri se gaseau numai ghivece cu
flori, portrete si lozinci, acum sunt relativ Incarcate cu
marfuri. A aparut untul, ouale si vinul. Se gasesc prajituri si
bomboane. Painea din comertul liber, care putea fi cumparata
numai pe baza buletinului de populatie Incartierul respectiv,
pentru ca taranii flamanzi sa nu o poata capata, se gaseste
astazi pretutindeni, ca si franzela si chiflele. Toate acestea
au facut sa dispara cozile care ne storceau ultimul rest de
energie dupa zece ore de munca normata.
"Dar si In alte privinte Capitala nu mai este de recunoscut.
Afisele despre "atatatorii la razboi" , caricaturile uriase,
gazetele de strada sau de perete, cuprinzand cele mai Inveninate
calomnii, au fost Inlocuite cu prescriptii propovaduind pacea si
prietenia. Steagurile rosii - In proportie de 3 la 1 cu cel
tricolor - au fost Inlocuite cu drapelul national, iar enormele
stele rusesti au fost demontate si coborIte In pivnita. Ele vor
fi puse la loc dupa plecarea Dvs. Daca va este greu sa
Intelegeti toate acestea, amintiti-va din istorie ca
mistificarea In proportii nebanuite este o veche specialitate
ruseasca. Potemkin a folosit-o primul, ridicand In Crimea sate
din decoruri de scandura vopsita. Capitala R.P.R. este astazi un
astfel de sat al lui Potemkin.
"Aceeasi minciuna domneste In viata noastra politica si sociala.
Romania este In realitate o tara ocupata militareste, dar pe
care invadatorul o sileste sa-si proclame In fata lumii Intregi
libertatea si recunostinta pentru el. In mare masura Insasi asa
numitul nostru comunism este o mistificare.
"Imperialismul moscovit a avut Intotdeauna nevoie de un
instrument ideologic care s-i usureze penetratia peste hotare.
In Sud, fata de popoarele slave din jurul nostru, a folosit
ideea panslava. Azi, mijlocul de a Insela multimile Il ofera
comunismul, caci Intre principii si aplicarea lor este o
deosebire de neInteles pentru cei ce respecta logica si buna
credinta. La Inceput, proletariatul nostru a putut crede
cainegalitatea de avere In Romania va fi rezolvata In favoarea
sa, dar n'a trebuit sa treaca mult spre a vedea ca tot ceea ce
era luat din mana claselor avute, pleca Intr'un fel sau altul In
Uniunea Sovietica. Astfel, Indata ce industria a devenit sector
socialist, ea a fost obligata sa lucreze pentru export, In baza
caruia R.P.R.-ul primeste, de exemplu, 0,25 lei pentru o pereche
de bocanci trimisi In Rusia, adica pretul unui pahar de sifon.
In sectorul rural, mosiile ramase dupa ultima expropriere din
1945 n'au mai fost Impartite taranilor, ci au devenit "gospodarii
de stat ", care trimit tot ce produc peste granita. Aceasta face
Uniunea Sovietica sa fie astazi singurul latifundiar din
Romania. La randul lor, zacamintele si industria petrolifera au
fost luate In Intregime de Sovietici, devenind binecunoscutul
"Sovrompetrol" , ale carui produse sunt asa de rare pe piata
interna Incat populatia s'a Intors la opait.
"Intr'un cuvant, tot ceea ce a devenit "sector socialist ",
inclusiv Sovromurile, a fost scos din circuitul economiei
nationale si a devenit domeniu de exploatare sovietica.
"Cat despre taranul roman, ordinea comunista Insemneaza pentru
el o iobagie mai grea decat oricare alta din trecutul
Indepartat. Stapanirea de azi Ii rapeste de pe propriul sau
pamant dijma cea mai ridicata ce s'a pretins candva In aceasta
tara, iar cotele de lapte, carne, lana, sunt o nerusinata hotie.
Intreaga primavara, cand comunistii au pregatit Festivalul,
taranul acesta flamand si gol a adus la oras cate 2-3 litri de
lapte tras de la gura copiilor, schimbandu-l pe bucati de paine,
pe care militia nu-i Ingaduia sa si-o cumpere singur, sub
pedeapsa de a fi ridicat de acasa si dus la o zi de munca
fortata.
"De altfel aceasta discriminare In paguba taranului - pecare o
reflecta si regimul de vanzare a painii sau a altor produse
alimentare si industriale - este urmarea fireasca a punctului de
vedere oficial, dupa care taranimea formeaza o categorie sociala
inferioara, caci desi In republica noastra de " democratie
populara" , muncitorii agricoli reprezinta 80%= din totalul
populatiei, ei nu fac parte din "clasa muncitoare" , fiind numai
niste "tovarasi de drum" , tolerati de nevoie. De aceea ei nu
pot aspira, nici macar formal, la conducerea trebilor obstesti,
care este apanajul exclusiv al proletariatului, adica a
minoritatii de cel mult 11%=. Cand va formulati teoretic
concluziile cu privire la ordinea politica ce domneste azi la
noi, amintiti-va de aceste realitati statistice, care prin nimic
nu pot fi subtilizate.
Dar cel putin daca proletariatul ar fi multumit cu regimul care
Ii proclama pretutindeni hegemonia. Castiga oare muncitorul
roman atata cat sa-i Ingaduie sa traiasca In conditii normale de
hrana, locuinta si Imbracaminte? Intrebati pe primul acar de
tramwai pe care-l gasiti pe strada, cat castiga lunar si veti
afla ca salariul sau este de 280 lei pentru cel putin zece ore
de munca zilnica. Puneti aceeasi Intrebare tinerei muncitoare de
fabrica ce va Insoteste pe strada si, daca nu minte, va va spune
ca salariul ei nu trece de 350 lei pentru acelas numar de ore.
Calculati apoi ce s'ar putea cumpara cu aceste salarii lunare -
daca bine Inteles va exista Intotdeauna marfa - stiut fiind ca
painea alba este 4,5 lei kgr., untul 27 lei kgr., carnea In
targul liber 16 lei, uleiul de floarea soarelui 40-45 lei.
Considerati apoi preturile articolelor de manufactura pe care le
vedeti prin vitrine, desi si acestea au fost serios modificate
In vederea Festivalului, ceeace explica marea afluenta a
cumparatorilor In magazine, lucru care va mira. Un costumde
haine gata, care foarte probabil nu este mai bun decat cel pe
care-l purtati Dvs., costa la Bucuresti 850 lei, iar o pereche
de pantofi nu prea frumosi, 200 lei. Aceste cateva cifre va vor
face sa Intelegeti care sunt posibilitatile de trai ale
muncitorului nostru. Nu uitati Insa ca painea alba, untul si
untdelemnul, untura, carnea si zarvavaturile - care sunt trimise
In Uniunea Sovietica, unde pretul lor a fost redus cu 50%= la
instalarea lui Malenkov, - au lipsit aproape cu desavarsire
Inaintea Festivalului, ca si articolele de Imbracaminte
necartelate. Situatia va fi cu siguranta si mai grea dupa
plecarea Dvs.
"Tabloul conditiilor de viata In R.P.R. mai trebue Intregit cu
alte cateva aspecte esentiale. Ceea ce priveste pe muncitor, si
In general pe salariatul roman, Impingandu-l catre cea mai
periculoasa epuizare fizica si morala, este pe de o parte jugul
normelor, iar pe de alta parte, asa numitele sarcini obstesti si
ideologice. Daca la noi salariile sunt atat de disproportionat
de mici, faptul se datoreste si preocuparii haUne de a face ca
munca sa atinga cu orice pret rentabilitatea maxima posibila,
indiferent de urmarile ce le-ar avea pentru muncitor.
"Cincinalul In patru ani" al lui Gheorghiu-Dej este cea mai buna
ilustrare al acestui principiu, caci Impins de nevoie,
muncitorul nostru se sileste sa "sparga normele" , sa castige
adica prin supra munca un adaos de salariu. De aceea In R.P.R.
se munceste astazi ca Intr'o colonie sovietica de detinuti - o
colonie creata nu Intr'o insula de la capatul lumii, ci Intr'o
tara de cultura care a cunoscut tiparul Inaintea Rusiei.
Ca sa nu-si gaseasca vreme sa cugete asupra nizeriei sale
extreme, ceeace l-ar Impinge sa se rascoale, salariatul nostru
are si obligatia sa participe, Inafara orelor de program,
lasedintele de productie, de sindicat, de limba rusa, de marxism
si ARLUS, cu ajutorul carora descopere mai ales ca In tara sa
tot ce nu-i obligatoriu, este interzis. Aceste sedinte Ii ocupa
In mod obisnuit toate dupa-amiezile saptamanii, cu exceptia
Sambetei. Salariatul mai este Indatorat sa mearga la parazi,
purtand portrete rusesti, lozinci sau steaguri rosii. Daca la
sedinte el a trebuit sa aplaude In picioare de cate ori cerea
ritualul, la manifestatiile de strada are datoria sa cante sau
sa scandeze lozinci. Toate aceste "sarcini" trebuesc Indeplinite
punctual, cu "constiinciozitate". In caz de abateri, absente,
evaziuni, este denuntat massei la sedinta largita si, In
sfarsit, daca abaterile se repeta, este licentiat din slujba ca
dusman al clasei muncitoare.
Rezultatele acestei mizerabile apasari morale, care degradeaza
si distruge, lunga subalimentatie si oboseala, se vad
pretutindeni. Romania este astazi tara cu cel mai mare procent
de mortalitate infantila din lume, cum rezulta din raportul
recent al Organizatiei Natiunilor Unite de la Geneva. Oameni
Inca tineri au corpul ros de boli si sunt epuizati. Tuberculoza
si maladiile nervoase fac ravagii de neInchipuit. Daca vreti sa
aveti dovezi concrete In aceste privinte, cercetati sanatoriile
TBC sau Spitalul Central de boli mintale din Bucuresti, unde
veti gasi ca majoritatea covarsitoare a bolnavilor o formeaza
muncitorii si functionarii subalimentati, epuizati de munca si
Infricosati de restrictii, care In ratacirea lor continua si
acolo sa-si faca normele si sa se autocritice. Acest aspect al
nebuniei, cu radacini directe In conditiile noastre sociale, a
facut obiectul unor repetate referate ale corpului medical catre
Comitetul Central al PCR.ului roman.
"Nu e de mirare deci ca In tara noastra domnestepretutindeni o
revolta surda, ca In munti Generalul Arsenescu comanda grupuri
organizate de rezistenta, ca cel putin 600.000 dintre cei mai
buni romani putrezesc In Inchisori sau mor muncind la Canalul
Dunare-Marea Neagra, sau la Bicaz. Guvernul comunist ar putea fi
maturat In cateva ceasuri daca nu l-ar apara trupele sale de
securitate, foarte bine platite, si mai ales daca nu ar fi
protejat de diviziile sovietice raspandite peste tot si
camuflate prin paduri.
"Va aratam toate acestea pentruca Dvs ati venit la Bucuresti In
numele Pacii , al Progresului si al Tineretii . Dar va rugam sa
credeti ca noi pretuim pacea tot atat de mult cat si Dvs., mai
ales ca la noi razboiul continua si azi, dupa 12 ani. Fiecare
familie romaneasca Isi are jertfele ei In aceasta lupta interna,
pe care un guvern care nu cunoaste decat teroarea si propaganda,
v'o ascunde cu discursuri si scamatorii. Romanii doresc din tot
sufletul pacea, dar nu pacea talharului care o pretinde numai ca
sa se poata bucura In liniste de prada sa.
"Va dam de asemenea aceste informatii deoarece adevaratul
Progres n'are nimic de a face cu ce vedeti Dvs In jur. In
ultimul deceniu lumea a facut un impresionant pas Inainte In
domeniul tehnicei si al stiintei, dar noi nu beneficiem Inca de
noile descoperiri. Intreprinderile statului sunt obligate sa
Intrebuinteze instrumente si aparate vechi, cumparate de la
particulari prin mijlocorea comertului de consignatie, care este
tolerat tocmai din aceasta cauza. Simpla existenta al acestui
comert de aparate vechi este cea mai buna dovada a carentei
tehnicei noastre, de altfel ca si In Rusia Sovietica, "tara cea
mai Inaintata din lume". Un fapt petrecut cu ocazia venirii Dvs.
este tot atat de graitor: delegatiile care au adus cu ele
turisme de tipuri mai noi aufost Impiedecate sa le foloseasca,
deoarece provocau prea multa mirare In publicul romanesc, pe
care oficialitatea se sileste In tot chipul sa-l convinga ca
progresul vine numai de la Rasarit. S'au dat chiar dispozitii
membrilor de partid sa tagaduiasca existenta si caracteristicile
acestor masini, ceea ce aminteste un alt fapt asemanator, dar
din pacate mult mai grav: acum cateva luni, In sanatoriile TBC,
unde descoperirea Rimifonului a adus legitime sperante printre
bolnavi care l-au pretins cu insistenta, s'a comunicat prin
afise ca acest medicament este un leac fals, folosit de
capitalisti numai spre a se imbogatii. Iata o pozitie fata de
stiinta si progres la care desigur ca nu v'ati gandit pana acum.
In sfarsit, ne adresam Dvs., tineret strain, pentru ca la varsta
pe care o aveti v'ar fi imposibil sa nesocotiti adevarul si
valorile morale. De aceea, ceea ce vedeti la noi s'ar putea sa
aiba pentru Dvs o mare Insemnatate daca veti interpreta corect
realitatile. Situatia din Romania subjugata este datatoare de
seama pentru toate tarile de sub dominatia Rusilor si denunta
astfel, In fata Dvs. intreaga mistificare mondiala a Moscovei.
Acei ce credeti In comunism, sunteti azi In situatia In care
s'au aflat AndrI Gide si scriitorul roman Panait Istrati cu
prilejul vizitelor lor In Uniunea Sovietica: ei s'au Inapoiat de
acolo absolut convinsi ca Sovietele au tradat toate idealurile
sociale pentru care acesti doi ganditori luptasera Intreaga lor
viata. Daca veti sti sa va documentati singuri, fara ajutorul
interpretilor scoliti, mincinosi, care va dau mereu ocol, Dvs
veti ajunge la acelas rezultat la care au ajuns Gide si Panait
Istrati.
Drumul In Romania va v'ar ajuta astfel sa iesiti din robia unei
minciuni care va falsifica judecata, facandu-vainstrumentele
oarbe ale celei mai degradante tiranii.
Ion Golea si camarazii sai au fost capturati imediat dupa
Festival si condamnati la moarte de un Tribunal Militar din
Bucuresti, Intr'un proces care a avut loc Intre 9 si 12
Octombrie 1953, caruia i s'a dat o mare publicitate. Condamnatii
au fost executati la 30 Octombrie In Valea Piersecilor de langa
Jilava.
Ziarul german "Ruhrwacht" din Oberhausen, 3 Dec. 1953, a
publicat un articol cu titlul "Lovitura de pumnal prin
sateliti", - avand subtlul: "Activitate subterana In tinuturile
preluate de Soviete, - Teama de agenti" - In care a anuntat
condamnarea la moarte a celor 13 tineri romani, Insotit de
urmatorul comentar:
"Experti ai conducerii NATO deseori s'au gandit daca armatele
satelite sunt de Incredere pentru Soviete. Asa parea sa rezulte
din tratativele Maresalului Bulganin, maresalul partidului ,
.... care a organizat armatele satelite drept organisme tactice
pentru nevoile Sovietelor. Asta s'a petrecut Intr'o forma care
pare a-si cauta un precedent la Napoleon.
"Asa cum Napoleon a facut coalitia de regimente din regimentele
Rhinului (Bavaria, Wgrtemberg, Baden si Sachsen), din Italieni,
Olandezi si altii, pe langa armatele franceze si sub comanda
maresalilor napoleonieni, tot asa a fost prescris de Soviete cum
sa fie facuta Inarmarea, instruirea si mobilizarea pentru
Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romania si Ungaria. In exterior
se castiga impresia ca acestor coalitii europene le este
suficient, Intr'o anumita situatie, un corset al Sovietelor
pentru ca aceasta sa dispuna de massa diviziilor satelite
instruite si uniformizate.
"Cercetari precise arata ca speranta - daca a fost vreodata
serios Intretinuta - a desamagit. Aproximativ 22divizii cehe nu
reprezinta in ici un caz idealul care ar Insemna ceva pentru
Soviete. Cu toata disciplina de fier, exista totusi o
nesiguranta, a carei expresie clara o formeaza cele cateva
duzine de dezertari lunare care cuprind toate gradele pana la
maior inclusiv.
"Rezultatele cercetarilor arata ca cei mai de incredere In
sensul sovietic sunt, poate, Bulgarii, si care sunt relativ si
bine Inarmati, la care aversiunea istorica fata de Turci si
Sarbi, mai slaba fata de Greci, poate fi mobilizata, contrar
Romanilor, Ungurilor si Polonezilor. Cehii sunt, multumita
propriei industri, bine Inarmati, dar nici ei nu sunt
transparenti si nici caliti In crize. Intr'adevar, aceste
conventii militare izvorasc mai mult dintr'o manevra de camuflaj
optic decat dintr'un real castig de forta.
"NeIncrederea sovietica este, ca Intotdeauna, foarte treaza. Ea
opereaza cu neobisnuit de multi ofiteri de legatura, MWD-Oficii,
instruire si Indoctrinare politica. S'ar putea spune ca
conducerea armatei sovietice priveste fara iluzii situatia
actuala. Ea calculeaza, pe cat se poate desprinde din diferite
surse, (Intre altele si marturiile dezertorilor), cu o
surprinzatoare extindere a miscarii de rezistenta In zona de
Vest In cursul unui eventual razboi. Daca Intr'o tara mai
avansata cultural rezistenta armata n'are sa fie atat de
raspandita pe cat au trait-o armatele germane In interiorul
Rusiei, ea ramane totusi foarte periculoasa. Aceasta nu se poate
evita prin evacuarea tuturor barbatilor pe care ar trebui sa-i
supravegheze cu armate Intregi, si In niciun caz nu cu
compatrioti. Natural, astazi unitatile de partizani nu mai
lucreaza In masa, ci ca grupuri restranse care sunt prin
Carpati, prin Slovacia, Polonia si Ucraina.
"In prezent se poate constata o vie activitate a partizanilor,
care sunt echipati cu aparate de radio emisie, care pot provoca
si acte de sabotaj si care sunt sprijiniti de populatie. La
Inceputul lunii Octombrie un tribunal roman a trebuit sa
condamne la moarte 13 membrii ai Garzii de Fier, care au fost
parasutati mai Inainte si numai fiind tradati, pentru ca unul
din ei si-a pierdut nervii, au putut fi descoperiti. Prin
aceasta Intamplare s'a putut Insa afla doar un coltisor din
secretele Sovietelor, de obicei bine tainuite."
Ziarul "Ya" din Madrid, 19 Nov. 1953, publica un articol care
merita si el atentia noastra In acest context, "Initiativa
diplomatica", cu sibtitlul "Foster Dulles dispus sa discute cu
Rusia", din care redam:
"Foster Dulles a insistat din nou ca Statele Unite 'nu vor
negocia cu Rusia cu pretul sacrificarii popoarelor sclavizate si
nici a pozitiei de aparare a Europei", dar sunt dispusi sa
discute cu Uniunea Sovietica asupra punctelor concrete ale
tensiunii internationale. Discursul acesta al lui Foster Dulles
are importanta prin personalitatea acestuia si prin conjunctura
speciala In care se afla relatiile internationale In acest
moment. Pe de alta parte, discursul este dirijat Conventiei
anuale C.I.O. (Congresul Organizatiilor Industriale). Nu Incape
Indoiala ca acest nou apel al sperantei va avea un profund ecou
In spatele Cortinei de Fier. Omul care conduce politica externa
a Statelor Unite pare ca Isi formeaza o idee optimista asupra
posibilei eliberari pacifice a tarilor satelite. 'Nu este
necesar, nici de dorit sa sustinem revolutii violente' In aceste
tari pentru a le elibera de sub jugul sovietic, pentru ca
'aceasta ar Insemna expunerea si macelul acelora care iubesc cel
mai mult libertatea'. Fara Indoiala ca lui Foster Dulles i-a
trecutprin minte imaginea celor 13 patrioti romani din Garda de
Fier, care acum cateva saptamani au fost Impuscati la Bucuresti
dupa un lung proces In care acestia au dovedit superioare
calitati crestinesti si umane."
Alegerile batjocură din Noembrie 1946
Deghizarea In primii ani dupa 23 August 1944, cine anume sunt
adevaratii stapani ai Romaniei, a fost mult mai transparenta. A
fost usor de vazut cine erau acesti stapani daca nu pe alte cai,
atunci prin frecventa si marimea portretelor expuse peste tot si
care Intunecau orizontul Romaniei. Cel mai mare si mai frecvent
portret afisat fost cel al lui Stalin, care domina celelalte 7
portrete etalate sub el, a celor 7 secretari ai Partidului
Muncitoresc Roman, cum se numea atunci PCR-ul. Din cei 7
secretari ai CC (Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari
Georgescu, Lothar Radaceanu, Iosif Chisinevski si Alexandru
Moghioros, trecuti In ordine ierarhica), numai doi erau romani.
Dar cei 7 secretari ai CC nu erau altceva decat supusii
servitori ai lui Stalin, caruia trebuiau sa-i raporteze totul
(Vezi si Henri Prost, pp 217-217).
Alegerile din Noembrie 1946 au fost minutios pregatite de catre
autoritatile de ocupatie sovietice si slugile lor din Romania.
Taranii au fost batuti si maltratati, adresele sediilor de
votare au fost intentionat gresit anuntate pentru a crea
confuzii si a descuraja participarea la alegeri; bande
organizate de batausi au Inconjurat sectiile de votare pentru a
intimida lumea. Cu toate acestea 75 %= din participanti au votat
pentru Partidul National Taranesc al lui Iuliu Maniu. I-a
trebuit guvernului marioneta de atunci doua zile de muncaasidua
ca sa falsifice rezultatele. Urmare ordinului lui Ana Pauker,
cifrele care prezentau rezultatele alegerilor au fost
falsificate si inversate. Cele ale Taranistilor au fost trecute
pe seama Frontului Popular si invers. Astfel a fost proclamata
victoria comunistilor In Romania prin rezultate care au fost
crezute doar In Occident.
Nasterea grupelor de rezistentă anti-comunistă
Inafara de votul pentru partidele anti-comuniste ca expresie a
sentimentelor lor, In 1946 au avut loc o multime de acte de
sabotaj, de deraieri de trenuri, devastari si incendieri de
depozite de marfuri destinate Uniunii Sovietice, de mori si
fabrici de cherestrea care lucrau pentru armata de ocupatie.
Acei dispusi mai degraba sa moara decat sa duca o viata de
mizerie, s'au organizat In grupuri secrete de rezistenta, al
caror nume si numar a devenit cunoscut mai ales din actiunile
guvernului Impotriva lor. Astfel de grupuri au fost "Sumanele
negre" , "Valurile Dunarii", "Adevarata democratie", "Partizanii
albi", etc. Membrii acestor grupuri au fost fie fosti ofiteri ai
armatei romane, studenti, membri ai Partidului National Taranesc
si In mod covarsitor cei care apartineau Legiunii Arhanghelului
Mihail. In 1949, la un proces politic In Suceava, 400 de
profesori, studenti si ofiteri au fost acuzati ca ar fi
apartinut unei astfel de organizatii. In ciuda iepurarilor cari
au subtiat randurile ofiterilor In armata, multi dintre ei s'au
atasat acestor grupe de rezistenta. Seful organizatiei "Valurile
Dunarii" a fost comandantul unei mari unitati militare din
Transilvania. Unitati armate de partizani au luptat In muntii
Carpati si In Muntii Apuseni. Ei aveau legaturi si cu grupurile
derezistenta anti-comunista din Yugoslavia si Ucraina. Erau
sprijiniti de populatie si se mai aprovizionau si din jefuirea
convoaielor de masini sau trenuri de transport de bani si
armament spre Rusia. Din moment ce guvernul comunist nu a
publicat niciodata date statistice exacte, este foarte greu de
stiut numarul lor, dar este evident ca aceste grupe de
rezistenta erau mai numeroase In Banat si'n Ardeal. In 1950
grupele de partizani erau suficient de puternice In Banat pentru
a rezista atacurilor unor unitati blindate care vroiau sa le
nimiceasca. "In acest grupe de partizani baza era formata fosti
ofiteri ai armatei romane si membrii ai Garzii de Fier. Acesti
nationalisti", scrie Henri Prost (pp 248-250), "nu puteau
suporta sa vada patria lor cazuta prada strainilor si unor
vasali In slujba unui stat strain si dusman."
In una din discutiile lor la Yalta la o cafea, Stalin a spus In
gluma ca biologii americani de mult timp se ocupa cu taiatul
cozilor unor soareci generatii de-arandul pentru a obtine un soi
de soareci fara coada, si au esuat In Incercarile lor, In timp
ce lui i-a trebuit doar o generatie ca sa obtina niste oameni
ascultatori si usor de guvernat. Gluma lui Stalin ilustreaza
conceptia de baza a sistemului comunist: persecutii, Intimidari,
arest preventiv Insotit de maltratari, care duc la cumintire.
Escalarea terorismului de stat si cresterea nemultumirii
populare
Dupa 1945, si In deosebi dupa alegerile din Noembrie 1946 care
nu au lasat nicio Indoiala cat de adanca este aversiunea marei
majoritati a populatiei fata de comunism, au Inceput si
arestarile. La 15 Mai 1948 a avut loc marele val dearestari a
legionarilor, In deosebi studenti si rasleti. Au fost ridicati
toti cei care le-au cazut In mana, dupa ce In prealabil au fost
arestati si Inlocuiti toti vechii agenti de politie care ar fi
putut eventual sa-i avertizeze pe legionari si astfel sa scape
de arestare. Apoi au fost puse In urmarire toate persoanele care
inspirau oarecare Incredere si se bucurau de prestigiu In
societate, ca fosti politicieni, industriasi, jurnalisti si
ofiteri. La Inceputul anului 1950 s'a facut al doilea mare raid
de arestari, care i-a ridicat pe toti acestia. Unora dintre ei
li s'au dat doar arest la domiciliu. Multi dintre ei Insa erau
deja pensionari In varsta, unii chiar bolnavi. Nu conta ca au
mai fost activi sau nu In ultimii ani, ei toti trebuiau sa
treaca prin procesul de intimidare , care sa-i aduca la supunere
si care consta din batai si torturi tipic regim comunist,
nesfarsite interogari si apoi erau aruncati In Inchisori, uneori
fara sa stie nimeni de ei. Din timp In timp Insa se regizau
procese cu rasunet, cu multa publicitate, menite sa-i avertizeze
pe toti ca traesc Intr'o societate In care domneste bunul plac,
un regim care nu cunoaste nici mila, nici alta lege decat
interesele unui grup restrans In slujba Moscovei. Acuzatiile au
fost Indeobste ca erau agenti ai Vaticanului, ai Americanilor,
ai bancherilor din Wall Street, ai diferitelor legatii, s.a...
De multe ori era suficient ca un comunist sa-ti fi cerut ceva si
sa-l refuzi, ca sa te trezesti acuzat ca esti agent al
Vaticanului, de exemplu, ca sa fii arestat si condamnat.
Dupa estimarea lui Henri Prost, In 1954 cifra arestatilor
politici a atins In Romania o jumatate de milion. Construirea de
Inchisori era unicul program de constructii In Romania, si cu
toate astea Inghesuiala In celule depasea de patru-cinci ori
capacitatea lor normala de adapostire. In timp ce criminalii si
condamnatii de drept comun se bucurau de un
tratamentpreferential, viata detinutilor politici a fost cu
totul de nesuportat. Ei erau tinuti izolati, fara posibilitati
de comunicare cu familiile lor. Nu primeau pachete cu hrana sau
Imbracaminte si se sfarseau In mizerie. Amnistiile erau foarte
rare In Romania si ele se rasfrangeau numai asupra detinutilor
de drept comun. Cu toate ca rata de decedari In Inchisori In
randurile detinutilor politici era foarte mare, totusi numarul
lor crestea mereu prin noi valuri de arestari care bantuiau
tara.
Cu toate acestea, valul de nemultumire a cuprins Intreaga tara
si ameninta sa explodeze. Dealungul anilor 1950-51 au avut loc
actiuni de partizanat In Banat, care erau mult sprijinite de
populatie. In 1951 Guvernul a Intreprins o actiune de a le taia
izvoarele si caile de aprovizionare. Astfel, In fiecare sat cei
suspectati ca ar sprijini grupele de partizani, sau ca ar avea
legaturi cu ele, au fost arestati si deportati In stepele
Baraganului sau In Moldova, unde erau lasati In aier liber In
toiul iernii, fara niciun adapost si fara nicio provizie. Altii
au fost dusi In lagarele de exterminare de la Canalul
Dunare-Marea Neagra. Zeci de mii de tarani au fost arestati si
deportati In aceasta campanie a slugilor Moscovei de a curma
luptele de partizani. Deportari similare au golit si satele
Dobrogei, mai ales de-alungul Marii Negre, din motive de
securitate militara (Henri Prost pp 250-251).
Cartea lui Henri Prost aduce o foarte buna prezentare a
situatiei din Romania din primii ani ai regimului comunist. El
si-a Incheiat lucrarea cu speranta ca "In ciuda a noua ani de
sclavie si de a fi fost tradati de toti aceia de la care a
asteptat o mantuire, Romanii Inca mai au speranta ca va veni
ziua cand vor fi din nou liberi. Este adevarat ca timpul
lucreaza pentru Rusi; tanara generatie este Inrolata In partidsi
crescuta Intr'un ambient Inchis, fara contact cu lumea libera;
ei sunt spalati la creier ca sa creada ca nu exista alta stiinta
pe lume decat cea sovietica, alta cultura decat cea sovietica,
si o alta civilizatie decat cea sovietica. Vor avea succes
aceste metode care vor sa slavizeze si sa bolsevizeze o natiune
structurata pe originea ei latina si de orientare vestica, si
care opune mai multa rezistenta decat ori care alta natiune In
Rasaritul Europei?"
"La ora cand scriu aceste randuri, sunt putini romanii care sa
nu creada ca pana la urma poporul lor va scapa si si din aceasta
calamitate asa cum a scapat el de atatea ori din mari Incercari
In cursul lungei sale istorii" (p. 268).
In trecut portretul lui Stalin domina peste cerul Romaniei,
emblema sortii sale. De atunci a murit si Stalin si
Gheorghiu-Dej. Acum pe acelas cer domina portretul mamut al lui
Ceausescu, care Intuneca orizontul. Si totusi, dincolo de toate
fanfaronadele sale nationaliste si de independenta, care pot sa
seduca doar pe naivi, Ceausescu nu a Incetat opera comunismului
de a distruge viata nationala In Romania. Dimpotriva, aceasta
navala a sa este si mai periculoasa. Decade Intregi de spalatul
creierelor nu au reusit sa Implanteze In mintea si'n sufletele
Romanilor dragoste pentru invadator si dorinta de a fi
Incorporati In Uniunea Sovietica. Ei Inca atarna de fiinta lor
nationala, de exact ceeace Ceausescu Incearca sa darame acum
prin demolarea monumentelor culturale ale Romaniei, prin
demolarea bisericilor, a cladirilor publice, a scuplturiilor si
arhitecturii oraselor, demoland astfel depozitele materiale ale
istoriei Romanilor pe care scribii sai o rescriu cu zel la
ordinele si bunul sau plac. Astfel pe de o parte, el demoleaza
istoria materiala si culturala care cristalizeaza viata
spirituala aRomanilor; pe de alta parte, coruptia Ingrozitoare a
regimului, Insotita de totala lor nepricepere In administratie,
au adus economia tarii Intr'o stare atat de deplorabila. A
saracit marea majoritate a populatiei atata Incat principala lor
preocupare a ramas doar supravietuirea In conditiile de
Infometare si de frig, In lipsa totala a oricaror altor
comoditati In dura clima continentala Romaniei. In felul acesta,
Ceausescu este sigur ca lumea nu mai are energie ramasa pentru a
mai cugeta si la problemele nationale. Nimic nu mai poate
Impiedeca declararea Romaniei drept o entitate politica
inexistenta.
Grupele de partizani au luptat In Romania pana In 1958. Timp de
14 ani nimeni, dar absolut nimeni In Intreaga lume, nu le-a dat
nici cel mai mic ajutor, nicio asistenta de niciun fel de genul
celor care se acorda In prezent luptatorilor anticomunisti din
Nicaragua, celor din Angola, sau eroicilor luptatori
anti-sovietici din Afganistan. Cu tot eroismul lor, acesti
luptatori patrioti n'ar putea sa reziste mai mult de cateva luni
daca nu ar primi munitii, alimente si Imbracaminte. Lupta de
rezistenta anticomunista a Romanilor a avut loc a doua zi dupa
ocuparea tarii, Intr'o vreme adica cand Intreg Occidentul traia
euforia victoriei asupra Germaniei naziste si nu vroia sa auda
nimic rau despre comunism. Singurul ajutor ce l-au primit
luptatorii anticomunisti din Romania a fost cel dat de populatia
satelor din regiunile apropiate, In Imbracaminte si medicamente,
din putinul care a scapat de jaful armatei sovietice de
ocupatie, sau de confiscarile slugilor Moscovei. Pe masura ce
unitatile de militie s'au Inmultit si s'au antrenat In vanarea
partizanilor, i-au Inconjurat si le-au taiat caile de
aprovizionare, astfel Incat ele au fost obligate sa se retraga
tot mai mult spre crestele muntilor. Au fost trimisi si
militienideghizati ca partizani si scoliti, care cutreerau
regiunile si solicitau "ajutor pentru lutatorii anti-comunisti"
. Cine se indura sa le dea ceva, a doua zi venea Securitatea
si-l ridica. Inselati In acest fel, satenii au devenit
suspiciosi, si-au pierdut Increderea In semeni si nu-i mai
puteau ajuta pe adevaratii partizani. Pentru a baga si mai mult
spaima In lume, militia Impusca cativa partizani prinsi si le
expunea s corpul In pietele publice si pe la rascruce de drum. A
doua parte al acestei lucrari se ocupa mai mult de grupele de
partizani si de lupta lor Impotriva regimului comunist Incepand
din 1944 pana In 1958.
Romania si vecinii ei
- Relatii deosebite -
Putem sa afirmam cu certitudine ca In nicio alta tara care a
fost ocupata de Soviete nu a fost o rezistenta armata Impotriva
ocupatiei sovietice si Impotriva terorismului intern al
guvernarii comuniste ca In Romania, si ca In nicio alta tara, cu
exceptia Germaniei, armata sovietica nu s'a purtat cu atata
barbarie si brutalitate ca In Romania. Ratiunea pentru care
Romania a fost tratata cu totul deosebit s'ar putea datora
faptului ca In 1919, dupa ce armata rosie a devenit stapana
Rusiei, Sovietele au facut serioase eforturi ca sa raspandeasca
comunismuil peste Intreaga Europa. Totusi avantul
lorrevolutionar s'a izbit de Romania. Rusia Sovietica nu a putut
Ingenunchia Romania. In ciuda faptului unei imediate vecinatati
cu Rusia, care i-a usurat mult raspandirea de material
propagandistic pe teritoriul tarii - mai ales prin intermediul
puternicelor comunitati evreesti din orasele Moldovei - si In
ciuda zecilor de mii de agenti si agitatori comunisti infiltrati
peste frontiera, comunismul nu a prins In masa romanilor. In
plus, armata romana, la cererea Sfatului Tarii, a curatit
Basarabia de zecile de bande ale armatei rosii sovietice
Infiltrate In Basarabia pentru a o comuniza si a o anexa la
Rusia Sovietica.
Dar In 1919 armata romana a dat avantului revolutiei bolsevice
de a cuceri Intreaga Europa Inca o lovitura si mai puternica,
cand a Invins armata lui Bela Kuhn care atacase Romania pentru
a-i smulge Transilvania si a o comuniza. A alungat din Ungaria
deseurile revolutiei comuniste si a instalat la putere un regim
de stabilitate - al lui Horthy - care a durat pana In 1944. In
1919 Romania a fost Intr'o situatie extrem de grea. Basarabia
solicita ajutorul Patriei Mame pentru a o scapa de bandele
armatei rosii Infiltrate ca s'o comunizeze si s'o realipeasca la
Rusia, iar Transilvania, care era atacata de armata lui Bela
Kuhn ca s'o recucereasca si s'o comuninizeze, solicita si ea
ajutorul Patriei Mame, (Moldova si Muntenia), si asta dupa un
razboi de istovire de doi ani, cu mai mult de jumatate din
teritoriu ocupat de armnatele Puterilor Centrale, perioada In
care ea a fost secatuita de toate resursele ei materiale
posibile.
Prin prabusirea regimului lui Bela Kuhn au cazut si eforturile
de a se stabiliza la putere guverne comuniste In Austria si
Bavaria, guverne care primeau ajutor dela Ungaria si peste
Ungaria de la Uniunea Sovietica. Daca armataromana nu ar fi
curatit bandele comuniste din Basarabia si nu l-ar fi Invins si
alungat pe Bela Kuhn din Ungaria, soarta Romaniei si a
celorlalte tari din Rasaritul Europei ar fi fost altul. Romania
a fost aceia care a Intarziat comunizarea Europei de Rasarit cu
un sfert de secol, dupa cum a marturisit-o Insusi un
reprezentant al guvernului de la Budapesta, Printul von
Windischgr?tz la 14 August 1919, la zece zile dupa instalarea
regimului lui Horthy la putere (Vezi N.B. Comnen, "O prima
experienta comunista In Ungaria" , Madrid, Colectia "Destin" ,
1957, p. 129), In care printre altele afirma: "As fi vrut
desigur mai degraba sa-mi dau viata pentru a putea pastra
Transilvania la Ungaria; as fi preferat la fel sa vad trupele
ungare sosind la Budapesta pentru a-i alunga pe bolsevici. Cum
din nefericire acest lucru nu s'a putut Intampla, o marturisesc
cu franchete ca-mi este mai placut sa vad trup[ele romane la
Budapesta decat pe Bela Kuhn si tovarasii sai care mi-au ruinat
patria material si politic. Recunosc In mod loial ca prin
intrarea lor In Budapesta , Romanii au adus un serviciu
considerabil atat Ungariei cat si lumii Intregi." Despre aceasta
scrisoare a lui Windischgr?tz, N.B. Comnen spune: "Printul mi-a
Inmanat o declaratie scrisa, parafata de mana sa, pe care o am
Inca In posesia mea, si care cu autorizatia sa a aparut In presa
internationala."
Asta este, dupa parerea noastra, ratiunea pentru care Romania a
fost si este supusa unui regim de nimicitoare persecutie de
catre organele comuniste ale Rusiei Sovietice si pe deasupra de
catre cei care au nascocit comunismul, l-au Implantat In Rusia
si apoi In 1944-45 l-au raspandit peste restul Europei
rasaritene. Tot acesta este si motivul pentru care regimul
comunist instalat In Romania a fost angrenat deasa maniera Incat
sa distruga fizic si spiritual natiunea romana prin
instrumentarea celei mai feroce opresiuni din Intreaga lume
comunista. Nu avem date In ce priveste proportia arestarilor In
celelalte tari comuniste dar In Polonia, Cehoslovacia si Ungaria
detinutii politici au fost eliberati In 1953, (Vezi "La a 40
aniversare a 'revolutiei' din Ungaria" , Romanian Historical
Studies, 1996, pag. 5, apud "Trag_die eines Volkes" Europa
Verlag, Viena, 1957, pag. 106), imediat dupa moartea lui Stalin,
pe cand In Romania ei au fost tiunuti In Inchisoare pana In
1964, ceea ce Inseamna ca In celelalte tari detinutii politici
au fost tinuti arestati Intre 4 si 5 ani, pe cand In Romania au
fost tinuti de trei si chiar de patru ori mai Indelungat. Nici
nu s'a auzit ca ar fi avut loc In celelalte tari comuniste
programe atat de demente de reeducare si nici de lagare de munca
de exterminare cum au fost cele de la Canal In Romania.
In Romania partidul comunist niciodata nu a avut aderenti
printre romani si niciodata el nu a atins nivelul unor
preocupoari si framantari ideologice dupa cum s'a Intamplat In
celelalte tari, unde In sanul partidului s'au ivit diferite
tendinte. Componenta PCR pana la 23 August 1944 a fost In mare
majoritate din elemente alogene, care si-a pastrat identitatea
de PCR din spirit de disciplina si obedienta fata de
Internationala comunista cu sedioul la Cremlin. Componenta
alogena a PCR este consemnata si de istorici streini, ca de
exemplu istoricul american Robert King In cartea sa "History of
the Romanian Communist Party", 1979, si Richard F. Staar, In "
Communist Regimes in Eastern Europe", 1984. O asemanatoare
istorie a Romaniei de dupa cel de al II-lea razboi mondial este
si cartea lui Henri Prost, " Destin de la Roumanie ", Paris,
1954, din carepana acum am citat in extenso. Acesti doi
americani si un francez, care nu au investite interese In acest
domeniu pentru a putea fi suspectati de lipsa de obiectivitate,
subliniaza faptul ca poporul roman a refuzat atat ideologia
comunista cat si apropierea de Rusia. Regimul comunist In
Romania a fost impus de armata sovietica de ocupatie, cu
consimtamantul tacit si sprijin diplomatic discret al Aliatilor
Occidentali , Statele Unite si Anglia.
La (re)nasterea sa (dupa 23 August 1944), masa membrilor PCR a
fost constituita In mare masura din elemente alogene (evrei si
unguri) si crimninali de drept comun amnistiati si eliberati
daca acceptau sa devina membri de partid. Aceste doua elemente
i-au imprimat trasatura de baza pentru restul existentei sale:
dusmanie Impotriva a tot ce este autentic romanesc: traditie si
credinta stramoseasca. Nationalismul fanfaronard atat de
sgomotos al lui Ceausescu a fost o strategie ieftina de a
Incerca sa acopere marea crima de distrugere a Satelor si
Bisericilor, cat si sa castige adeziunea fripturistilor si
carieristilor regimului comunist care sa-i Inlocuiasca pe
aliogeni. Prin distrugerea Satelor si a Bisericilor Ceausescu
distrugea cei doi piloni de baza ai romanismului.
Rezistenta anti-comunista in Romania s'a nascut imediat dupa
invazia rusa si a fost datatoare de ton pe plan national pentru
o perioada de 14 ani de ocupatie sovietica, pe cand in celelalte
tari comuniste din Rasaritul Europei ea s'a nascut si a devenit
manifesta si chiar exploziva mult mai tarziu. Un eveniment
deosebit Il constituie revolta din Berlinul de Rasarit din 17
Iunie 1953, care a devenit cunoscuta in Vest prin marturia
populatiei din imediata vecinatate a Berlinului de Vest si
restul Germaniei Federale, incat presa occidentala nu a putut-o
trece sub tacere...
Un alt moment l-a constituit "revolutia" din Ungaria din
Octombrie-Noembrie 1956. Aceasta " revolutie" In ultima instanta
a fost o consecinta a Incercarii de reformare a comunismului
initiata de Hrusciov la cel de al XX-lea Congres al PCURSS din
Februarie 1956, cand el a criticat aspru teroarea stalinista.
Cele doua fractiuni ale partidului comunist ungar, (Nagy,
secretar general al PC, reformist de-al lui Hrusciov, de-o
parte, si Rakosy, ministru de Interne, stalinist, de cealalta
parte), s'au ciocnit In aceasta asa zisa " revolutie ". Nagy
vroia sa dea partidului comunist o fata mai umana, sa ridice
nivelul de viata si sa-l liberalizeze In oarecare masura pentru
a-l face acceptat de multime, In timp ce Rakosy nu vroia sa
slabeasaca deloc franele teroarei cu ajutorul careia stapanea
masele. Revolutia din Ungaria a fost Inceputa prin demonstratii
de strada initiate de catre organizatiile studentesti ale
partidului comunist. Ei au formulat o lista de revendicari
Insirate In zece puncte ale unui manifest al lor, In care cereau
mai cu seama, (Vezi "La a 40-a aniversare a 'revolutiei'
ungare", de Traian Golea, aparuta ca brosura In Romanian
Historical Studies , 1996):
1. O Ungarie socialista independenta, cu un guvern reInnoit.
2. Publicarea tuturor acordurilor secrete economice si
comerciale cu URSS si cu celelalte tari comuniste.
3. Pedepsirea vinovatilor pentru crimele comise.
4 ReInscaunarea lui Nagy In toate functiunile din care a fost
destituit.
Si Uniunea Scriitorilor a lansat un manifest maicuprinzator.
Amandoua aceste manifeste au fost aprobate de CC. Cine se opunea
era doar ministrul de Interne Rakosy, care avea In spate Intreg
aparatul de teroare format din Militie si Securitate.
Cand Securitatea a tras In studentime, li s'au alaturat
muncitorii organizati si ei In sindicate. Abia In faza treia,
dupa ce a fost arestat Maleter, au Intrat pe scena
anti-comunistii si revolutia din Budapesta a capatat un caracter
mai Intai anti-rus si apoi anti-comunist.
In continuare, atat revolutia din Polonia (1956) cat si cea din
Cehoslovacia (1968) au vrut acelas lucru, nu sa Inlature
comunismul, ci sa-l umanizeze, pentru a-l face acceptat de
multime. Liderii acestor revolutii, Gomulka In Polonia, Nagy Inb
Ungaria si Dubcek In Cehoslovacia erau nomenclaturisti notorii
si nici decum anti-comunisti. Pentru aceasta atitudine a lor
pro-comunista au fost si sunt atat de mult slaviti In Occident
de presa liberaloida.
Prin aceasta remarca nu dorimm de loc sa minimalizam
semnificatia acestor revolutii care au avut loc In Polonia,
Ungaria si Cehoslovacia, pentru ca ele au livrat un argument
hotarItor In lupta Impotriva comunismului. Ceeace vrem sa
subliniem aici este faptul ca In toate aceste trei tari partidul
comunist a fost mult mai Inradacinat In masse decat In Romania,
si au avut o baza ideologoca mai larga. Numai In astfel de
conditii au putut lua nastere tendinte adverse In sanul aceluias
partid, care sa duca apoi la conflicte violente si chiar la
revolutii. In conditii asemanatoare ori unde ar fi outut lua
nastere o revolutie.
Componenta membrilor PC-ului Roman
Conducerea partidului comunist al URSS, atat de b iune descrisa
deMichael Voslensky In cartea sa "Nomenclatyura". nu mai are
niciun contact cu niciun fel de ideologie. Ei aplica doctrina
comunista doar ca o fatada In spatele careia nomenclatura poate
sa exploateze si sa abuyzeze de bogatiile tarii In toata
libertatea, ca pe o proprietate particulara asupora careia
nomenclatura are drept wxclusiv de proprietate.
In Romania prapastia dintre pretinsa doctrina si practica bruta
a aplicarii ei a fost si mai mare. Partidul comunist roman
niciodata nu a avut preocupari si probleme de natura iodeologica
de niciun fel. Din capul locului doctriona comunista a fost
erijata In perioada de ocupatie militara sovietica ca o fatada,
In dosul careia nomenclatura In devenire sa poata exploata
bogatiile tarii si sa abuzeze de populatia ei dupa bunul plac.
Ar fi fost o problema de elementara Intelepciune din partea ei
sa nu Impinga mizeria si persecutia la care era supusa populatia
dincolo de limitele rabdarii, pentru a nu pune In pericol
propriile avantaje. Ineptia conducerii In materie sociala si
economica, completa lor ignoranta In toate domeniile functionale
ale vietii unei societati creative, In organizarea unui stat
care sa protejeze si asigura viata cetatenilor sai, dar mai ales
avarismul lor tipic oricarui parvenit dornic de a se catara cat
mai repede si cat mai sus In ierahia partidului, i-a determinat
sa asupreasca tot mai mult populatia si s'o Impinga dincolo de
limitele rabdarii.
Dupa 14 ani de rezistenta activa Impotriva opresiunii, populatia
Romaniei a pierdut nadejdea Intr'o eliberare grabnica.
De-alungul anilor ea a desvoltat un modus vivendi care sa-i
asigure cel putin supravietuirea fizica. Insa pe masura ce
timpul trecea, lipsa bunurilor de consum de pepiata a devenit
tot mai amenjntatoare, In timp ce regimul intensifica opresiunea
ca o masura de siguranta. Asa s'a ajuns treptat la punctul cand
instinctul de conservare a impins lumea sa Invinga frica si sa
se rascoale Impotriva mizeriei si teroarei.
REVOLTE RECENTE IMPOTRIVA REGIMULUI
1. Revolta minerilor din Valea Jiului.
Revolte spontane Impotriva regimului au avut loc In Romania
Incepand din anii '70. In vara anului 1977, de exemplu, a avut
loc o greva generala a minerilor de la minele de carbuni din
Valea Jiului. La 1 August al acelui an, 35.000 de mineri au
ocupat minele de carbuni din Lupeni. Acesta a fost momentul cand
au Inceput grevele. Primul Ministru Ilie Verdet, Impreuna cu un
alt membru al guvernului sau, Gheorghe Pana, au fost trimisi la
fata locului pentru aplanarea conflictului, dupa ce autoritatile
locale au esuat In Incercsarile lor. Unitatile militare locale
au fost de urgenta Impanate cu agenti ai politiei din Craiova,
Targu Jiu, Sibiu si Alba Iulia. Reprezentantii guvernului nu au
oferit minerilor nicio garantie ca standardul lor de viata se va
Imbunatatii. Ei s'au marginit sa-i ameninte pe mineri, In timp
ce militia a Incercat sa-i Imprastie cu furtune de apa sub
presiune. Imbracati In echipamentul lor de mineri, cu castile pe
cap si cu toporistile de mineri In mana, nu a fost deloc usor
sa-i cumintesti pe mineri. Ei au raspuns prin a-l captura pe
Prim-Ministru si un alt activist de partid, Gheorghe Ciobanu, pe
care i-a tinut ca ostateci pana va veni Ceausescu In persoana sa
le dea asigurari ca le va Imbunatati conditiile de
viata.Ceausescu a sosit, dar la vagile sale promisiuni minerii
au raspuns cu strigate de batjocura si au Inceput sa arunce
pietre spre el, Incat agentii sai de securitate personala l-au
scos urgent din zona periculoasa.
Singurul lucru pe care l-a facut guvernul compus din membri ai
Partidului Muncitoresc Roman condus de Ceausescu pentru minerii
nemultumiti a fost sa umple Valea Jiului cu unitati militare
blindate si sa aresteze capii rascoalei. Unitati Intregi de
agenti secreti camuflati In mineri au Impanzit Valea Jiului
pentru a-i tine pe mineri sub stricta supraveghere. Capii
rascoalei, Jurca si Dobre si Inca cateva sute de mineri au fost
arestati si au disparut pentru totdeauna. Promisiunile lui
Ceausescu, de a le Imbunatatii conditiile de viata, au ramas
promisiuni desarte.
2. Revolta minerilor din Valea Motrului si din Salistea
Maramuresului.
In Octombrie 1981 minerii din Valea Motrului au intrat In greva.
Din nou Ceausescu a venit la fata locului si a facut promisiuni
ca si la Lupeni In Valea Jiului, si din nou minerii au raspuns
cu huiduieli si aruncari de pietre. Din nou agentii sai
personali l-au scos repede din zona periculoasa. In acelas an
uzinele de tractoare din Brasov au fost total paralizate de o
greva care a durat mai multe zile. Tot In 1981 a avut loc
rascoala satenilor din Salistea de Sus, In Maramures, pe raul
Iza, cu o populatie de 6.500 locuitori. Rascoala a izbucnit cand
un salistean a fost pe cale sa Incheie vanzarea unei perechi de
cai si seful militiei locale a intervenit, cerand o mita pentrru
ca sa aprobe vanzarea. Sateanul n'a vrut sa-i deamita si atunci
seful-militian a facut uz de forta, arestand pe cei implicati In
targuiala si tinandu-i Inchisi fara hrana. Cand familiile lor au
Incercat sa le aduca de mancare, seful militiei i-a alungat. In
noaptea urmatoare au Inceput sa traga clopotele si satul Intreg
s'a strans In fata postului de militie si au Incercat sa sparga
usile ca sa elibereze victimele abuzului sefului de militie.
Militienii au blocat usile pe dinauntru, iar seful lor a
Incercat sa scape pe fereastra de la toaleta deghizat In femeie,
dar a fost recunoscut. Satenii l-au prins si l-au omorIt.
Familia sa a fost Imbarcata In masina lor particulara si a fost
condusa la marginea satului, unde au fost lasati liberi, cu
conditia sa nu mai calce In viata lor prin Salistea de Sus.
Satenii au cerut In continuare ca sa se termine cu
obligativitatea de a muncii la colectiva si sa se aduca produse
alimentare suficiente In pravaliile din localitate. Autoritatile
locale nu au fost In stare sa castige controlul asupra
populatiei, care patrulau si controlau soselele care dadeau In
comuna pentru a opri eventualele intarituri. Nici autoritatile
judetene nu au reusit sa puna stapanire pe situatie. Populatia
cerea sa vina Ceausescu. Dupa trei zile de rugaminti si
promisiuni, satenii au Inceput sa se Imprastie.
La scurta vreme au sosit In Saliste detasamente de agenti ai
Securitatii si au Inceput interogarile In speranta sa poata
identifica capii rebeliunii. Tot ce au obtinut a fost un singur
raspuns: "Eu am Inceput rascoala!". Luni de zile de interogari
satenii au ramas uniti si solidari Incat Securitatea n'a fost In
stare sa identifice niciun instigator si n'a putut aresta pe
nimeni.
Guvernul a mobilizat trupe de rezerva si unitati militare au
Inconjurat Maramuresul. In fata acestei desfasurari deforte,
Salistenii au declarat ca se vor retrage In munti si vor lupta
pana la unul daca guvernul va Incerca vreo actiune Impotriva
lor.
O scurta greva a minerilor dinb Maramures Impotriva mizeriei a
avut loc In Septembrie 1983.
In cursul anului 1986 au avut loc demonstratii de protest
Impotriva mizeriei alimentare la Cluj si Turda. Au fost afisate
panouri cu inscriptii, ca "Lapte pentru copiii nostri!",
"Sfarsit dictaturii ceausiste!". Pentru cateva zile lumea a
gasit sa cumpere ceva mai multe alimente, apoi au urmat
interogarile si arestarile.
3. Revolta studentilor la Iasi .
In Februarie 1987 a avut loc o uriasa demonstratie a studentilor
la Iasi, care a avut un adanc ecou In Intreaga tara si a fost
semnalata si In strainatate. Aceasta demonstratie poate fi
considerata ca un preludiu al valului de demonstratii
anti-ceausiste care a Inceput cu revolta de la Brasov dinn15
Noembrie si a continuat apoi In Intreaga tara.
La Iasi studentilor demonstranti li s'au alaturat si muncitorii
de la atelierele CFR Nicolina.
4. Revolta de la Brasov si urmarile ei.
Ziua de 15 Noembrie 1987 marcheaza Inceputul unui val de
demonstratii anti-ceausiste care In curand au cuprins Intreaga
tara. Totul a Inceput cand muncitorii de la uzinele "Steagul
Rosu" si "Tractorul" au fost siliti de autoritatiledin Brasoiv
sa marsaluiasca In bloc, cantand, la sectiile de votare si sa-si
demonstreze atasamentul pentru regimul comunist. Muncitorii au
folosit acest prilej pentru a-si arata adevaratul atasament.
Cand o masina a politiei a trecut pe langa coloana de muncitori,
acestia au aruncat cu pietre In ea. Masina a oprit si politistii
s'au dat jos sa ceara socoteala insolentului care a Indraznit sa
Insulte in acest hal o autoritate de stat. Atunci muncitorii au
rasturnat masina politiei si i-au dat foc. Acest act a marcat
Inceputul revoltelor anti-ceausiste din Romania din toamna
anului 1987.
Muncitorii si-au refacut randurile si In mars s'au Indreptat
spre centrul Brasovului, cantand "Desteapta-te Romane!", imnul
national al revolutiei din 1848.
Initial In coloana care a plecat de la uzine au fost vreo 2.000
de persoane. Marsaluind prin oras, li s'au alaturat altii, Incat
numarul lor In curand a crescut la 20.000. Cantand, ei se
Indreptau spre primaria Brasovului. Militienii care au Incercat
sa-i opreasca pe drum, au fost doborIti. Au intrat apoi In
primarie pe care au devastat-o, au aruncat dosare si mobilier pe
fereastra si au dat foc cladirii. Apoi s'au Indreptat Inspre
sediul partidului comunist, In pivnitele caruia au gasit
cantitati mari de portocale, banane, sunci, salam si gramezi de
alte alimente pe care populatia orasului nu le-a mai vazut de
ani de zile. Alimentele au fost scoase din pivnita si
distribuite populatiei pentru ca lumea sa vada cum traiesc
comunistii, In timp ce ei mor de foame.
Dupa cinci ore au sosit trupe de-ale Securitatii care au Inceput
sa arunce bombe lacrimogene asupra lor, Imprastiindu-i. In
saptamana care a urmat au fost arestati sute de muncitori si
locuitori ai Brasovului, din care 60 de insi au disparut In
curand fara urme.
La 22 Noembrie, la o saptamana de la izbucnirea rascoalei la
Brasov, studentimea din Brasov a facut o puternica demonstratie
de solidarizare cu revolta muncitorilor si In mod deosebit s'au
solidarizat cu cei arestati si de care nu se stia nimic. Dupa o
alta saptamana muncitorii de la "Steagul Rosu" au declarat greva
In semn de solidarizare cu cei 110 muncitori arestati si au
cerut eliberarea lor. Muncitorii de la fabrica de munitii din
Brasov au sechestrat bombe si munitii si amenintau sa arunce In
aier sediul partidului comunist daca nu vor fi eliberati
muncitorii arestati dupa revolta din 15 Noembrie.
Orasul Brasov a fost Inconjurat de trupe ale armatei regulate si
ale fortelor politienesti. Unitati ale armatei si ale politiei
defilau zi si noapte strazile Brasovului, Incat orasul dadea
impresia ca este sub ocupatia unei armate inamice. Cand
Securitatea s'a crezut stapana pe situatie, a Inceput lungul si
chinuitorul sir al " interogarilor ", pentru a da de urma
instigatorilor.
Multele arestari, Insotite de brutale interogari si demonstratia
de forta a unitatilor militare care patrulau strazile orasului
si care erau instrumentul principal al opresiunii, nu au putut
sa stearga de pe fata brasovenilor zambetul de multumire ca,
Insfarsit, si-au putut manifesta si ei odata adevaratele
sentimente fata de regim si ca In ciuda declansarii unor masuri
extraordinare de siguranta, totusi nu a putut fi totul culcat la
pamant.
Conform agentiei de stiri Reuter, cu cateva zile mai Inainte, la
13 Decembrie 1987, au avut loc In Timisoara demonstratii
studentesti anti-guvernamentale. Agentia Reuter a citat izvoare
informative din Yugoslavia si a mai adaugat ca demonstratii
asemanatoare au avut loc la Cluj, Braila siSibiu, unde au fost
raspandite pe strazi mii de manifeste anti-guvernamentale.
O emisiune a BBC-ului din Londra din 16 Decembrie 1987 a
comunicat ca Intreaga editie a ziarului "Scanteia" din 15
Decembrie, care aducea In Intregime textul discursului lui
Ceausescu de la deschiderea Congresului PCR-ului, a fost total
arsa de catre muncitorii de la "Casa Scanteii" unde se tiparea
organul oficial al partidului.
* * *
Conform ideologiei comuniste, muncitorii si studentii sunt
esaloanele avansate In constructia socialismului. Ei sunt
pilonii principali ai dictaturii proletariatului, Insa ultima
decada a dovedit ca muncitorii si studentii Isi risca viata
Intr'un efort disperat ca sa dovedeasca lumii ca ei nu doresc
nimic altceva mai cu ardoare decat sa scape de regimul comunist
si de Ceausescu.
Politia secreta a Romaniei s'a luptat din toate puterile ca sa
opreasca orice scurgere de informatie spre Vest despre cele ce
s'au Intamplat In Romania. Cu toate acestea, televiziunea
italiana a reusit sa filmeze si sa strecoare peste frontiera
secvente cu ce s'a Intamplat la Brasov In Noembrie 1987. Aceste
reportaje purtatoare de marturii oculare de o importanta
documentara covarsitoare au fost emise In 24 Noembrie pentru
publicul italian. Ei au dovedit pana la absolut caracterul
anti-comunist si anti-ceausist al rascoalelor si demonstratiilor
care au avut loc In Romania In ultima vreme, si va fi cu
neputinta ca cineva sa falsifice si sa rastalmaceasca
semnificatia acestor miscari de mase, ca sa le prezinte drept
conflicte minore locale, de neIntelegeri Intre muncitori si
conducerea unor Intreprinderi. Importantul ziaritalian, "
Corriere dela Sera " deasemena publica un reportaj cu multe
detalii asupra venenimentelor de la Brasov din Noembrie 1987.
Citam: "Un val de revolte a napadit Brasovul. Cinci zile dupa
evenimentele principale, care au culminat cu devastarea
primariei si a sediului partidului comunist local, orasul poate
fi la propriu descris ca un oras sub asediu militar. Niciunui
strein nu i se aproba intrarea In oras. Unitati ale Militiei
patruleaza orasul zi si noapte, iar Securitatea tine fabricile
sub stricta supraveghere. Toate restaurantele si hotelurile sunt
Inchise. Niciodata nu a mai fost In Romania o astfel de
atmosfera Incordata, nici macar acum zece ani, cand au avut loc
grevele minerilor din Valea Jiului."
"Muncitorii care au fost obligati sa marsaluiasca la sectiile de
votare au dat navala asupra primariei cu strigate: 'Jos
comunismul!', 'Nu mai vrem dictatura!' Populatia Brasovului s'a
alaturat muncitorilor rasculati, Inarmata cu bare de fier,
topoare, cutite de bucatarie, sticle sparte si cu pietre.
Impreuna au dat navala peste primarie. Un ofiter de militie a
fost omorIt. Masele au devastat primaria si i-au dat foc. In
timp ce flacarile se Inaltau peste cladirea primariei, multimea
de rasculati au dat buzna peste sediul partidului comunist, pe
care l-au devastat. Steagurile rosii ale partidului comunist au
fost aprinse si luate ca trofeu de razboi In demonstratiile lor
de-alungul strazilor Brasovului. Toata lumea striga: Jos
comunismul!, Jos dictatura!. Aceste lozinci au fost scrise pe
toate cladirile din centrul; Brasovului. Pentru cateva ore
muncitorii din Brasov au controlat orasul."
Si importantul ziar parizian "Le Monde" In editia sa din 24
Noembrie, aduce un reportaj, din care citam: "In nicioalta tara
din Rasaritul Europei divortul dintre popor si guvern nu este
atat de pronuntat si atat de atotcuprinzator ca In Romania.
Regimul de la Bucuresti este exact la polul opus al valului de
reforme care a strabatut toate celelalte tari comuniste.
Guvernul Romaniei este modelul perfect al modului cum nu trebue
guvernata o natiune."
"Caracteristica principala a regimului lui Ceausescu este
megalomania, nepotismul si teroarea politieneasca. Aceste
caracteristice au fost atat de desvoltate Incat au transformat
guvernul Intr'o caricatura a cat de rau poate sa ajunga un regim
socialist."
Intr'un articol al sau despre nelinistile din Romania si
Polonia, In editia din 1 Decembrie 1987, William Pfaff In "Los
Angeles Times" compara miscarile anticomuniste in aceste doua
tari si ajunge la concluzia ca Romania se gaseste Intr'o faza
"pre-revolutionara", In timp ce Polonia se afla Intr'una
"post-revolutionara" . El interpreteaza o notiune general
acceptata, dupa care regimurile comuniste din Europa rasariteana
sunt ferm stabile si ar fi inutil sa se astepte ca In curand sa
apara situatii explozive In aceasta parte a lumii, din moment ce
prezenta armatei sovietice este o garantie Impotriva oricarei
schimbari. Insa Pfaff mai atrage atentia ca nimic In acest
univers nu este scutit de legea permanentei transformari . Nici
Uniunea Sovietica si satelitii ei nu sunt scutiti de aceasta
lege. Orbita satelitilor devine din ce In ce mai excentrica In
cursa lor In jurul Uniunii Sovietuce, a carei forta de gravitate
este In declin, dupa cum a remarcat Insusi Gorbacev. In
concluzie Pfaff afirma ca "Romania a fost Impinsa dincolo de
limitele rabdarii". Dupa parerea sa, a la long nu exista salvare
pentru regimnul lui Ceausescu.
* * *
In aceasta scurta prezentare a suferintelor poporului roman si a
luptei sale Impotriova tiraniei comuniste si a iuresului sau
peste Romania, noi ne-am straduit sa aratam adevarata fata a
regimului lui Ceausescu. Am facut-o In speranta sa obtinem din
partea opiniei publice mondiale o condamnare a sa. Apelul nostru
este Indreptat In primul rand catre presa si personalitatile
politice ale lumii libere. Pe ei Ii imploram ca prin influenta
lor sa faca totul ce-i cu putinta pentru a determiuna guvernul
de la Bucuresti sa Inceteze genocidul Impotriva populatiei
Romaniei prin Informetare, expunere, exploatare si nesocotirea
celor mai alementare drepturi civice.
Barbatii si femeile care s'au revoltat In Brasov, la Cluj,
Timisoara, Braila si Galati, s'au ridicat si si-au riscat viata,
Incarcati cu marea greutate a demnitatii unei natiuni care a
fost adusa sub limitele vietii animalice. Revolta lor a sfidat
cel mai teribil, mai sangeros si mai atotputernic, ajuns la
perfectiune tehnica, instrument de teroare din toate tarile
cazute sub robia comunismuilui.
Sloganul coloanelor de demonstranti In eroicul lor mars pe
strazile Brasovului a fost: Jos comunismul! Jos dictatura! Jos
Ceausescu!
Apelam la opinia publica mondiala, la cercurile de influenta
ideologica, la politicienii lumii libere sa se alature
rasculatilor din Brasov In spirit lor de lupta si sa sprijine
eroicul sacrificiu al acestor luptatori pentru o viata umana si
o demnitate omeneasca.
Sa nu mai fie Ceausescu la putere In Romania!
Sa nu mai fie dictatura In Romania!
Sa nu mai fie tiranie comunista In Romania!
PARTEA II-a
Rezistenta armată în România
1944 - 1960
Introducere la partea a II-a
In a doua parte al acestei carti am Incercat sa dau pentru lumea
occidentala o scurta prezentare a rezistentei active dusa de
poporul roman In primii 14 ani dupa ocuparea tarii de catre
armata sovietica In 1944. In mare In aceasta parte am rezumat o
carte a lui Cicerone Ionitoiu, "Rezistenta armata a Romanilor
Impotriva comunismului, 1944-1960, (Editura Coresi, 1987), In
care el reda fapte si evenimente culese de la "martori oculari"
. In aceasta lucrare Ionitoiu Insira liste meticulos Intocmite,
culese dela luptatorii care au supravietuit, dela
supravietuitorii Inchisorilor si lagarelor de munca fortata si
care au reusit sa scape In Occident. Suntem constienti de
lipsurile pe care le prezinta o astfel de Incercare Intreprinsa
de un om singur In conditiile exilului care, chiar daca ai fi
avut pus la dispozitie izvoarele, ar fi fost totusi o sarcina
prea mare. Cu atat mai greu cand te Incumeti singur, cu mijloace
limitate, sa culegi si sa prezinti Intreaga rezistenta activa
din Romania, cand In aceasta tara au fost putine familii care sa
nu fi avut vreun membru al ei fie implicat In lupta, fie cazut
victima acestei terori fara egal In istoria omenirii. Cartea lui
Ionitoiu desvaluie fragmente din aceasta tragicaInclestare si
din sacrificiul acelora care cu pretul vietii aparau patrimoniul
material si spiritual al neamului Impotriva tavalugului comunist
distrugator.
Ceeace eu am evitat sa mentionez din cartea lui Ionitoiu In
rezumatul pe care Il prezentam Occidentului In 1988, a fost
nelipsita sa mentiune la fiecare actiune a rezistentei ca s'ar
fi terminat printr'o tradare. Am considerat din capul locului ca
neavenite aceste mentiuni chiar si atunci cand ar fi avut
eventual oarecare indicii ca asa ar fi fost. Atunci mi-am spus,
nu se poate sa-i fi scapat dlui Ionitoiu faptul ca Securitatea a
Impanzit toate localitatile din jurul muntilor care adaposteau
partizanii cu agenti deghizati, care culegeau informnatii asupra
legaturilor pe care acestia le aveau cu sursele lor de
aprovizionare de care depindea existenta lor. Acesti oameni apoi
erau arestati si santajati cu arestarea si torturarea copiilor
lor daca nu tradau ascunzisurile partizanilor. Ori un tata sau o
mama, cand cedeaza presiunilor Securitatii si divulga secretele
partizanilor, nu mai e tradare. Este crima din partea
Securitatii. Este folosirea torturii si mai ales a santajului
pentru a smulge informatii pretioase pentru ei. Nu am Intalnit
nicairi In cartea dlui Ionitoiu cuvinte de oprobiu pentru aceste
metode ale Securitatii. Pentru acest motiv am crezut acum zece
ani si cred si acuma ca dl Ionitoiu a vrut sa demitifice
eroismul rezistentei anticomuniste. De altfel cred ca mare parte
din materialul folosit de dl Ionitoiu i-a fost pus la dispozitie
de catre cei care aveau interes In aceasta demitificare a
rezistentei anticomuniste din Romania. Dl Ionitoiu a fost si
este un dusman declarat al legionarilor, ori mare parte din
rezistenta activa a fost fie legionara, fie Infratita cu ei. Si
Securitatea avea un mare interes ca aceasta lupta sa fie
prezentata cat maiputin eroica si cat mai mult Impanata cu
microbul tradarii. La timpul sau am comunicat aceasta observatie
referitoare la eterna tradare din cartea dlui Ionitoiu si dlui
Nicolae Constantinescu, editorul cartii dlui Ionitoiu, care
atunci se pregatea sa scoata al doilea volum si a fost de acord
cu mine ca mentiunile cu tradarea trebuesc evitate.
Ocupatia sovietică
Dintre toate tarile care au cazut sub cizma dominatiei ruse dupa
cel de al doilea razboi mondial, cea mai raspandita rezistenta
armata Impotriva ocupatiei sovietice si cu cel mai larg sprijin
al populatiei a avut loc in Romania. A fost tot In Romania unde
opozitia fata de comunism a fost cel mai scump platita cu
suferinta umana, cu vieti sacrificate, si cu rezultatele cele
mai tragice.
Cand tancurile sovietice au invadat plaiurile Romaniei, ele au
adus si pe cei 150 de comunisti care au fost refugiati In Rusia.
Acestia, Impreuna cu cei 972 de comunisti existenti In Romania,
au constituit nucleul In jurul caruia forta de ocupatie
sovietica a cladit partidul comunist roman, pivotul noii
conduceri marionete sovietice In Romania, care s'a mentinut la
putere de atunci.
Idea de baza a politicii fortei de ocupatie sovietice a fost sa
sfarame si sa darame Intreaga constructie sociala, economica si
administrativa a statului roman, ca In felul acesta sa
netezeasca calea comunizarii. Nesfarsitele crime ale soldatilor
rusi au fost motivate ca consecinte inevitabile ale razboiului
si ca iesiri izolate individuale . Totusi, Iuliu Maniu, seful
partidului National Taranesc, partidul cel maipopular atunci In
Romania, a declarat ca "este Cartierul General al Armatei
Sovietice, Comandamentul Suprem al Fortelor Armate si trupele
ruse organizate acelea care comit crimele de neiertat... Cine
poate sa tina socoteala acelor sate Intregi la care li s'a dat
foc?, a Intrebat Maniu. Ce ne ramane noua de facut cand ei
darama si distrug bunurile noastre In valoare de bilioane, cand
Comandantul Sef al fortelor sovietice refuza sa stea de vorba cu
membrii guvernului Romaniei? Cand ei deporteaza sate Intregi?
Trebue ca noi sa le mai aratam si dragoste?"
Comportamentul trupelor armatei sovietice "aliate" pe teritoriul
Romaniei nu poate fi comparata decat cu comportamentul
navalitorilor barbari Huni si Tatari, cand ei s'au napustit
asupra populatiei pasnice a Europei In Evul Mediu. Prin trecerea
lor prin sate si orase trupele aliate sovietice au comis
nenumarate violuri, omoruri si jafuri asupra populatiei civile;
cei avizati de comportamentul soldatilor rusi au parasit casele
si s'au ascuns prin paduri, iar femeile tinere au fost ascunse
prin pivnitele si podurile caselor, In timp ce gospodinele
dadeau cu taciune si smoala pe fata pentru a arata cat mai
odioase ca sa nu fie atacate de rusnaci cand ele totusi trebuiau
sa iasa la lumina pentru treburile gospodaresti. Nimeni nu se
mai uita la pagubele materiale. Important era sa scapi teafar
din ghiarele "eliberatorilor" nostri. Soldatul roman a depus
armele pentru a se conforma ordinului Regelui Mihai; acum,
desarmati, erau luati prizonieri Impreuna cu civili mai rasariti
si Incarcati In vagoane de marfa ca pe vite si dusi In lagarele
de exterminare din Rusia. Rusii vanau In primul rand pe romanii
originari din Basarabia si pe cei de origine germana. Al doilea
razboi mondial a fost declansat sub pretinsulmotiv de a se
restaura frontierele tarilor din Europa de la 1 Septembrie 1939,
Insotit de declaratii solemne ca fiecare natiune va avea
libertatea sa-si aleaga liber guvernul dorit. Toate aceste
declaratii au fost Intoarse pe dos. Cand Basarabia si Bucovina
au fost reocupate de armatele ruse, ele au Inceput un genocid
nemilos Impotriva Romanilor si Germanilor din aceste provincii.
Cand Maniu a protestat Impotriva acestor deportari, Comandantul
trupelor sovietice din Romania i-a raspuns ca el considera
Romania nu ca pe o aluata, ci ca pe o tara inamica sub ocupatie,
care poate fi jefuita dupa bunul plac.
Rusii au confiscat masinile, caii, boii si toate utilajele
agricole, sub pretext ca sunt necesare razboiului. Scopul lor
principal a fost sa demobilizeze armata romana, al carei rol
principal era sa protejeze populatia civila. In felul acesta
Rusii puteau continua opera de distrugere a ordinei sociale si
economice existenta In Romania. In aceasta opera de distrugere
ei au avut un mare ajutor din partea celor aproximativ 160.000
dezertori care misunau peste tot si traiau din jaf si prada.
Toti raufacatorii au avut atunci licenta pentru a comite toate
crimele si relele imaginabile Impotriva populatiei civile. Cine
Incerca sa se opuna, era etichetat drept "fascist" sau "nazist"
si pedepsit ca atare. Romania a fost a doua tara ca pierderi In
al II-lea razboi mondial, si totusi aceste pierderi au fost mai
mici decat cele suferite din partea "aliatilor eliberatori" In
totala coniventa cu "Aliatii vestici" . Hoardele sovietice s'au
revarsat asupra Romaniei ca Intr'o tara inamica care trebuia
jefuita fara mila, In ciuda pretinsului armistitiu semnat dupa
23 August 1944. Sub pretext ca Uniunea Sovietica pretinde
restituiri pentru pagube de razboi, Intreg inventarul feroviar
si echipamentul industriala fost confiscat si carat In Rusia. Au
fost demontate fabrici Intregi si duse In Rusia. In plus,
soldatii rusi jefuiau populatia civila de tot pe ce puteau pune
mana, ca articole de Imbracamimnte si de uz personal. Caracterul
"soldatului rus prietenos, care a eliberat Romania " si care
parasea tara cu cate sase ceasurei pe fiecare muna, a devenit
simbolul aliantei noastre cu Rusia In timpul celui de al doilea
razboi mondial. Primele cuvinte rusesti pe care le-au Invatat
Romanii au fost: "Davai ceas!"
In curand liniile de cale ferata care mergeau spre Rasarit si
care carau prada din Romania spre Rusia au fost Insificiente si
au fost construite linii paralele, pe distanta Ungheni-Buhaiesti
si Ungheni-Adjud, cu distanta dintre sine mai mare, dupa modelul
rus, pe care circulau trenurile fara oprire. Trenuri de 50-60
vagoane sub pretext ca carau materiale militare pentru nevoile
frontului si Inapoi, erau Incarcate cu bunuri confiscate si
Insotite de catre 6-10 soldati. Cand circulatia era blocata si
trenurile ramaneau In gari zile Intregi, soldatii care Insoteau
trenurile traiau din jaf prin localitatile repective. Multi
civili au reactionat si s'au nascut incidente. Primele astfel de
incidente au avut loc la Comanesti, Daramesti, Targul Ocna si
alte cateva localitati. Aceste au fost primele manifestari de
rezistenta armata Impotriva devastarilor comise de armata
sovietica si Impotriva comunizarii tarii.
Grupe de tineri sareau pe trenurile care carau bunuri confiscate
spre Rusia si distrugeau cat puteau din acest jaf rusesc.
Timp de doi ani Rusii au carat bunuri din Romania cu nemiluita.
Jaful a fost atat de mare Incat viata In Romania a fost adusa la
ruina totala. Teroarea domina In tara. Foameteaa Inceput sa
decimeze populatia In Moldova. Tifosul, semnalul de negresit al
saraciei totale , se raspandea. In Intelegere cu Comisia Aliata
de Control, din care Rusii au facut un instrument de marirea
imperiilui lor, In timp ce Englezii si Americanii erau foarte
preocupati sa nu cumva sa-i supere pe Rusi, bande ale Garzilor
patriotice Inarmate de armata sovietica terorizau populatia
pentru a o baga In groaza. In acest climat, Iuliu Maniu, seful
partidului National Taranesc, a Intrebat pe reprezentantul
american Burton Berry daca Statele Unite si Anglia planuiau sa
lase Romania sa fie Inghitita In colosul sovietic, Burton Berry
a raportat la Washington, motivand ca enorma popularitate a lui
Iuliu Maniu impune un dialog cu el, Intru cat ar fi fost cu
totul neconvenabil pentru Aliati daca Maniu ar fi ajuns la
convingerea ca ei au abandonat Romania Rusilor. Vice-Amiralul
Stevenson, reprezentantul Angliei a raportat la Londra ca Regele
Mihai se teme sa nu fie deportat In Rusia. Aceasta Intrebare a
ramas fara raspuns, de altfel ca si cea a lui Iuliu Maniu.
Romanii au luptat cu cutite si pistoale, cu furci si sape, pe
strazi, pe sosele, la munte, o lupta amara pe viata si moarte
pentru prezervarea fiintei nationale. Ei nu au stat cu mainile
Incrucisate, privind cum bolsevicii le prada tara. Ei au luptat
pana la ultima suflare In munti sau au rezistat In lagarele de
exterminare, (Ionitoiu, p. 18-29).
Rolul jucat de armata sovietică în comunizarea României
In 1945, la un an de la asa zisul armistitiu de la 23 August
1944, a fost planuita organizarea politiei romane. In primul an
ea trebuia sa ajunga la 100.000 membri. Pentru realizarea
acestui plan, bande de neispraviti au fost recrutati de prin
orase si centrele industriale, au fost dotate cu Jeep-uri
americane donate de armata sovietica, care erau folosite in
"eliberarea" Europei. Ei cutreerau satele si orasele, In special
prin sudul Moldovei, terorizand lumea, batandu-i, Impuscandu-i
la Intamplare. Scopul era sa bage groaza In oameni, sa le
Indoaie sira spinarii, sa creeze o psihoza de teama. Moldova a
fost unul din obiecticele lor favorite pentru ca Rusii urmareau
Intregirea Moldovei sub sceptrul Uniunii Sovietice, si teroarea
deslantuita trebuia sa faca lumea sa accepte fara sovaire orice
li s'ar spune sau cere. Alte esaloane de tineri neispraviti au
fost recrutate si instruite de specialistii In teroare ai
armatei sovietice. Acestea au fost brigazile "Apararea
Patriotica". Generalul Nicolae Radescu, care in toamna si iarna
lui 1944 a fost pentru trei luni prim-ministru, a declarat: "In
cele trei luni cat am functionat ca prim-ministru, armata
sovietica a omorIt si jefuit ca'n codru. Niciun membru al
Comisiei Aliate de Control nu a raspuns vreodata la numeroasele
mele plangeri. In loc sa se puna o stavila teroarei exercitate
de soldatii rusi, autoritatile sovietice au cerut ca Ministrul
de Interne sa dispuna sa fie omorIti toti acei civili romani
care se opun agresiunilor soldatilor rusi. In acelas timp,
partidul comunist a organizat sub auspiciile autoritatilor
sovietice bande teroriste pe care ei, Sovieticii, le conduceau
sa atace autoritatile romanesti. Armata sovietica Ii proteja,
Impiedecand armata sau politia sa intervina pentru restaurarea
ordinei. La Constanta de exemplu, ei au Inconjurat cazarma
militara cu posturi demitraliere si Comandantul trupelor
sovietice din localitate au cerut unitatilor armatei romane si
politiei sa ramana consemnati In cazarmele respective ca sa nu
intervina In asaltul bandelor teroriste asupra Prefecturii ca
s'o ocupe", (Ibidem p. 22).
Cei mai multi teroristi au fost recrutati dintre muncitorii de
la CFR si de la Intreprinderile Carbonifere din Comnanesti.
Grupe de trei sau patru din acesti huligani spargeau si intrau
noaptea In case particulare si bateau locatarii cu saci de
nisip, care nu lasau urme pe piele, dar cauzau leziuni grave
interne. Cate o banda din acestia reusea sa terorizeze un
cartier Intreg Intr'o noapte, de multe ori asistati chiar de
armata sovietica. Cine Incerca sa se apere, era pedepsit . Dupa
6 Martie 1945 aceste bande de huligani au devenit osatura
viitoarei Securitati, care faceau parte din trupele Ministerului
de Interne. Cel mai breaz dintre ei a fost un oarecare
Mandicescu, un dement sadist din Targu Ocna.
Documentul reprodus mai jos ne arata cu cata grija au fost
organizate aceste bande teroriste ca instrument de sovietizare a
tarii Incepand din anul 1945.
Comitetul Central al PCR Nr. 4.573/23.11.1946
Confidential
Conform deciziei CC al PCR pentru a organiza un corp
confidential Inarmat dam mai jos planul pe care trebue sa-l
respectati In cele mai mici amanunte.
1. Acei ce vor fi selectati pentru acest corp confidential
Inarmat trebue sa fie recrutati dintre membrii partidului
comunist si dintre UTC-isti care sunt de Incredere si care
trebue sa Indeplineasca urmatoarele conditii:
a. De preferat sa nu fie casatoriti.
b. Sa fie veterani de razboi, cu cunostinte precise asupra
armamentului de infanterie.
c. Sa fi dovedit ca merita Increderea noastra.
d. Sa fie dispus sa execute absolut orice actiune i s'ar ordona.
2. Corpul confidential Inarmat trebue sa fie controlat de catre
PCR, dar pentru a evita eventuale obiectiuni ale reactionarilor,
trebuesc observate urmatoarele reguli:
a. Pentru o perioada politia se va mentine In rezerva, lasand
mana libera banditilor si spargatorilor Impotriva cetatenilor.
b. Luminile pe strada sa fie lasate neaprinse, Incat cetatenii
sa fie obligati sa solicite ajutorul politiei Impotriva
banditilor si spargatorilor. Presa sa publice toate cererile
populatiei de a se organiza unitati ale militiei Inarmate.
c Sa fie organizate acele unitati ale militiei conform
paragrafului 1 de mai sus, In asa fel Incat ei vor deveni activi
numai In interesul partidului comunist.
d. Sa se distribuie arme la cat mai multi muncitori pentru a fi
folosite In momentul cand partidul are nevoie de ei.
e. Dupa ce va fi organizat acest corp confidential Inarmat,
trimiteti-ne lista cu numele lor si apoi vom autoriza procedeul
pentru organizarea Militiei Muncitorilor, care va putea fi
facuta cunoscuta populatiei cat si pentru organizarea Corpului
confidential Inarmat, care trebue sa ramana secret.
Secretar General, Gh. Gheorghiu-Dej (ibid pp 28-29)
Reactiunea studentilor la comunizarea României
O prima demonstratie de masse Impotriva terorismului de stat al
regimului comunist a fost oprganizata fde catre studentime care,
la 10 Mai 1945 , Ziua Independentei Nationale , au participat
masiv la puternice demonstratii In toate orasele universitare.
In Bucuresti ei s'au Indreptat Inspre Piata Victoriei scandand
"Libertate". Facand o deviatie pentru a ocoli blocajul de masini
ridicat de bandele comuiste cu scopul sa-i opreasca, masa
studentilor a ajuns totusi aproape de tribuna oficiala. Aici
strigatele maselor studentesti a fost: "Jos guvernul Petru
Groza!" In tumultul creat, ministri al caror demisie o cerea
multimea a parasit tribuna. Si Regele Mihai, puternic aclamat de
multime dar poate prost sfatuit de anturaj, sau eventual o
proasta inspiratie (?), a parasit pe sest tribuna si s'a Intors
la Palat. Masele demonstrantilor s'a Indreptat apoi spre Palatul
Regal. Politia secreta si-a facut apartitia pentru a Incepe
vanatoarea capilor demonstratiei. Acuzatia pentru organizarea
acestei demonstratii a fost adusa Partidului National Taranesc.
Dupa o saptamanas, la 18 Mai, au fost arestati 20 de studenti.
Restul "capilor" s'au retras In grup la Piatra Craiului, unde au
reusit sa traiasca doi ani, pana vand au fost Inconjurati si
arestati.
Interventia directă a Moscovei
Dupa ce puterea s'a concentrat In mana catorva politicieni
colaborationisti, a devenit limpede ca Romania era pe drumul de
a deveni o provincie sovietica. La Bucuresti si-a facut aparitia
Vyshinsky, ministru sovietic adjunct la Externe, devenit
legendar pentru brutalitatea sa. In audienta laRelegele Mihai, a
trantit cu pumnul In masa cerand aducerea lui Petru Groza la
putere si parasind abrupt audienta, a trantit foarte violent
usile Palatului (recunostinta Sovieticilor fata de Regele Mihai
pentru actul de la "23 August" .
Statutul Romaniei de colonie sovietica a devenit foarte evident
cu ocazia zilei de 8 Noembrie, ziua onomastica a Regelui Mihai,
cand In Piata Palatului s'a strans multimea pentru a-l aclama si
a cere "Libertate" . Prin ferestrele Ministerului de Interne
armata rusa a tras In plin In multimea de demonstranti.
Constantin Eftimiu, fost ministru al Economiei Nationale Inainte
de razboi, a publicat In strainatate date prin care demonstra ca
pana In 1946 s'a platit deja de trei ori despagubirile de razboi
fata de Uniunea Sovietica impuse la armistitiul din 12
Septembrie 1944. Planurile Rusilor au fost Insa sa jefuiasca In
continuare Romania la sange pentru a o slabi si pana la urma s'o
anexeze Sovietelor.
Pentru a scapa de opozitia puternica reprezentata In deosebi de
Iuliu Maniu, dupa 6 Martie 1946 regimul comunist a Inscenat o
serie de provocari. Au trimis falsi adversari ai regimului sa
discute cu membrii opozitiei, ca sa stranga dovezi despre
neloialitatea, despre adversitatea lor fata de regim, Incercare
ramasa Insa fara rezultat profitabil. Atunci a schimbat tactica
si guvernul marioneta a trecut la arestari masive cu sau fara
motive. Tot ce era membru marcant al PNT-ului sau PNL-ului era
arestat. Procesele ce s'au Inscenat s'au bucurat de multa
publicitate tocmai pentru a baga In cap multimii ca toti cei
care nu se vor supune, vor fi arestati si condamnati cu sau fara
vina. Partidul comunist dicteaza. Printre cei arestati In acest
lot au fost Generalul Aldea, fost Ministru de Interne imediat
dupa 23 August,Constantin Eftimiu, mentionat mai sus, Colonelul
Al. Evolceanu si 16 alti ofiteri superiori. Apoi Ilie Lazar,
fost ministru si prieten cu Generalul Aldea, cat si Mihai Tantu,
ofiter superior.
Tot In acest lot a mai fost arestat un preot, Victor Toma, apoi
Generalul Radescu, fost prim-ministru, Valer Pop, fost ministru,
Amiralul Horia Macelaru si numeroase alte personalitsti
politice. Judecarea lor a fost sablonata. Mai Intai, fiecare
dintre ei au primit propunerea de a deveni colaborationist si
informator. Daca refuzau, erau condamnati pentru crime imaginare
pe care ei le negau, crime care nu au putut fi niciodata
dovedite, dar au fost aduse ca acuzatie, iar pedepsele au fost
pronuntate fara audiere si fara alte formalitati, (ibid. pp
31-35).
Au fost Inscenari de procese de tradare, cu toate ca acuzatii
n'au avut nicio sansa sa organizeze rezistente politice sau
orice alte actiuni. Dar reala rezistenta a Inceput sa capete
forme reale In sufletele celor care Intelegeau substratul
actiunilor guvernului. Cetateanul de rand a devenit intimidat,
terorizat si mai ales pasiv, asa cum sunt majoritatea oamenilor
In orice tara de pe pamant. Cei mai putin dispusi la supunere
erau si cei care Intelegeau sensul evenimentelor.
In Septembrie 1946 cativa functionatri de la Ministerul de
Externe, printre care si Niculescu-Buzesti, Victor
Radulescu-Pogoneanu si Ion Mocsony-Starcea, la care s'au
alaturat si doi observatori americani, Halle si Bill Hamilton,
care au fost si ei convinsi de faradelegile si brutalitatea
jefuitorilor sovietici, au Incercat sa schiteze un plan al
rezistentei nationale. Politia a aflat din vreme despre aceste
planuri si dintre romani numai Niculescu-Buzesti a reusit sa
fuga In strainatate (ibid. p. 37).
Cei asupra carora se concentrau eforturile regimului de totala
distrugere a fost tanara generatie educata si studentii. In
noaptea de 2 Decembrie 1947 politia Secreta a arestat 200
studenti are au fost acuzati ca ar fi Imprastiat informatii prin
Bucuresti despre simulacrul de proces intentat lui Iuliu Maniu.
Cutii cu foi imprimate, continand informatii veridice despre
procesul lui Maniu au fost Imprastiate prin Bucuresti si lumea a
putut sa afle adevarul. Cei arestati au fost condamnati dela 8
la 25 ani de Inchisoare (ibid. p 39).
Colectivizarea agriculturii
- Războiul împotriva tărănimii -
Alegerile generale din 19 Noembrie 1946 au avut loc Intr'un an
de mare seceta. Seceta cumplita din Moldova care a Infometat
Intreaga regiune, Incoronata de jaful salbatec al Rusilor si
terorismul regimului proaspat Inscaunat la putere, au adus lumea
la exasperare.
Mare parte din pamantul arabil a fost confiscat de la marii
proprietari In 1945 si distribuit taranilor, care In curand au
fost presati sa intre cu el In colectiva. Numai cine cunoaste
viata taranului stie cat de legat este el de pamantul sau, cat
Ii este de greu sa se desparta de el.
Cu toate ca guvernul adus la putere cu sprijinul baionetelor
armatei ruse de ocupatie a fost instalat In numele clasei
muncitoare, lantul sicanelor Impotriva taranimii pentru a o
obliga sa intre In colhoz, nu a cunoscut margini. Cu extrema
brutalitate taranimea a fost fortata sa dea cote mai mult decat
putea produce. Multi au fost obligati sa cumpere produse pe
piata pentru a completa cotele pretinse.
Copiilor li s'a spus la scoala ca daca parintii nu se Inscriu In
partidul comunist, ei vor fi exmatriculati.
Alegerile din Noembrie au fost cu mare grija pregatite pentru a
preveni o participare masiva la vot, si In special taranimea
trebuia sa fie tinuta la distanta. Pentru asta s'au dat false
informatii despre sediul sectiilor de votare. Cand Insfarsit au
dat peste ele, acolo au Intalnit bande de huligani Inarmati care
i-au luat la bataie pentru a-i Impiedeca sa voteze.
Apoi pentru treerat s'au stabilit arii Inafara satului unde
treeratul sa se faca obligatoriu, lucru pe care taranii Il
refuzau, stiind ca aria este controlata de oamenii partidului si
li se va confisca Intreaga recolta, Incat lor nu le va mai
ramane nici de samanta pentru anul viitor.
Toate aceste presiuni au fost exercitate asupra taranimii pentru
a o obliga sa renunte la parcela sa de pamant care Insemna
independenta economica, si sa intre In colectiva ca angajat,
unde sunt sub controlul strict al activistilor de partid.
Sarcina colectivizarii pe plan administrativ a cazut asupra
prefectilor si primarilor, dintre care multi au fost proaspat
numiti pe linia organelor de securitate. Ei erau deschis
sprijiniti de militia recent Infintata. Cu toate aceste
presiuni, au fost multe revolte din partea taranimii. In Dolj,
de exemplu, Prefectul Cumpanasu le-a vorbit taranilor la aria de
treerat, unde taranii l-au Intrebat daca li se vor lua si
paiele, dupa ce li s'au luat toate grauntele. Militia prezenta
l-a scos pe Prtefect repede din mijlocul taranilor, pe care cu
greu i-a calmat.
Mai greu de redus la tacere au fost taranii In Dobrogea.
Insarcinati din partea partidului cu colectivizarea In Dobrogea
au fost Victor Dusa, Vasile Valcu, Doicaru si NicolaeCeausescu.
Politia a Inconjurat satele Cicurova, Mihai Viteazul, Visterna,
Camena, Slava, Stejaru, Panduru, Sarighiol, In care populatia In
majoritate macedoneana, a rezistat presiunilor. Politia a
deslantuit un adevarat macel Impotriva lor. Ceausescu a avut
comanda fortelor armate responsabile de realizarea
colectivizarii. El a ordonat armatei sa faca uz de artileria
grea pentru ca sa darame satele si sa lichideze taranimea care
refuza sa intre In colhoz. Pe cei care au supravietuit macelului
Ceausescu i-a luat fie la Securitatea din Constanta, sau la cea
din Bucuresti, unde calaii sai Nicolae Doicaru, Panait, Dan,
Bota, Mihaila si Codin, printre altii, i-au torturat pe tarani
cu o cruzime si sete de sange ne mai Intalnita de pe vremea lui
Nero si Caligula. In general, populatia Dobrogei dupa
colectivizare a fost ridicata de la sate si dusa la munca
fortata la canalul Dunare-Marea Neagra.
In 1947 comunele Capalna, Ginta, Chesa si Rohan din Judetul
Bihor, taranii au refuzat sa aduca recolta de cereale la aria
comuna pentru treerat. Autoritatile locale nu au reusit sa-i
convinga pe tarani, iar prefectul venit sa impuna ordonanta cu
treeratul a fost nevoit sa iasa printr'o fereastra din dos
pentru a scapa de furia satenilor. Procurorul Tribunalului de
Oradea, Paul Andrei (alias Polak) a trimis pe avocatul Ion
Musculiu Insotit de o unitate de politie, pentru a discuta cu
satenii. Acestia, Impreuna cu familiile lor si Inarmati cu furci
si sape, au venit la adunare. Seful unitatii de militie a cerut
voie sa traga In sateni, sa-i doboare pe toti. Avocatul nu i-a
dat voie si a Inceput tratativele cu ei. Pana la urma satenii
s'au lasat convinsi si s'au Imprastiat. Militia a fost nevoita
sa se Intoarca la cazarma fara sa fi tras un foc de arma si fara
sa fi arestat pe cineva. Ca o consecinta, avocatulIon Musculiu
In 1948 a fost sters din baroul avocatilor pe motiv ca ar fi
sabotat o actiune guvernamentala, anume aceea de a trage In
tarani daca se opun.
In comuna Gura Raului din judetul Sibiu, Intr'o Dumineca
dimineata doi activisti de partid au Incercat sa convinga
satenii sa intre In colectiva, dar au fost obligati sa fuga din
fata taranilor Infuriati. Dupa masa, la Vecernie, o unitate a
militiei a Inconjurat biserica si a Inceput sa-i aresteze pe
sateni. L-au luat mai Intai pe preot, smulgandu-l din altar.
Cand satenii au protestat, militienii au tras In ei, omorInd
cativa si au arestat alti 65. Restul oamenilor au luat-o spre
padure. Pe cei pe care i-au prins, i-au Incuiat In niste
grajduri unde i-au tinut o saptamana fara mancare si fara apa,
pentru a-i obliga sa intre In colectiva. Le-au dat drumul cand
cadeau lesinati.
In Cudalbi, In sudul Moldovei, unitatile armate ale Ministerului
de Interne au Impuscat mai multi steni si au arestat si torturat
peste o suta de insi. Supravietuitorii au povestit tovarasilor
de celula In Inchisoare despre cele Intamplate.
A fost din nou Nicolae Ceausescu In calitate de general,
Insarcinat cu executarea colectivizarii In regiumnea
Suraia-Vadul si Rosca-Rastoaca. Unitati militare ale
Ministerului de Interne au folosit tancuri si artilerie grea
pentru a omorI satenii In propriile lor case si animalele In
grajduri. Calare pe un tanc Ceausescu trecea pestra cadavrele
satenilor cazuti victime ale colectivizarii. Atunci au fost
arestati Intre 7-800 de sateni. Ceausescu personal s'a dus In
comunele Blajesti si Radulesti pentru a-i convinge pe tarani,
care l-au luat Insa ostatec. Atunci Ceausescu le-a promis ca le
va pleda cauza, dar cand a scapat din mana lor, s'a Intors cu
unitati militare,i-a ares1tat pe multi si i-a deportat In
lagarele de munca fortata de la Canalul Dunare-Marea Neagra.
In 6 Iulie 1949, Colonelul Cseller Lajos, seful serciciului
secret pe judetele Maramures, Satu Mare si Bihor, acompaniat de
126 agenti (din care doar 16 erau romani, restul unguri si
evrei), trebuia sa Inceapa interogarile In Sighet, cand el a
contramandat zborul la Sighet pentru ca au izbucnit revolte
taranesti In comunele Salonta, Apatea, Somesches, Bereghiu,
Ucuris, Ceremeiu, Seleus, Coroiu, Talpes, si Fagadau. Cseller a
comandat unitati de artilerie care trageau In satele respective
ca In timp de razboi. Cadavrele satenilor au fost lasate la
vedere pentru a servi drept intimidare pentru restul lumii. In
spre seara s'a aflat ca avionul care trebuia sa-l duca pe
Cseller la Sighet a fost capturat de Capitanul Elekes si
locotenentul Ilie Rada pentru a fugi cu el In Yugoslavia, ducand
cu ei dosarele lui Cseller care au desvaluit macelul Impotriva
satenilor care se Impotriveau colhozificarii. Buna intentie a
lui Elekes si Rada nu au servit prea mult deoarece cei din
dosarele respective au fost din nou chinuiti si smulse noi
marturii care au servit la continuarea colectivizarii, iar
Vestul nu s'a prea sesizat de continutul acelor dosare.
Judetul Bihor a fost pacificat prin arestari In mase si
deportari In Baragan. Colonelul Cseller a demonstrat atata zel
In torturarea satenilor Incat In curand si-a castigat faima de
tortionar fara mila si pentru asta a fost numit seful Inchisorii
de la Pitesti, unde au avut loc reeducarile studentilor
legionari. Aici Cseller a avut prilejul In continuare sa
nimiceasca "dusmanul de clasa" pans In 1953, cand s'a svonit ca
si-ar fi tras un glont In cap. La fel de zelos In a turtura au
fost si Mijai Aibansut, Bihori, Broitman, Kupfer,Litvin, si
Smilovici, al caroir nume a fost In legatura cu schingiuirea
taranilor. Figuri legendare ale rezistentei taranilor Impotriva
colectivizarii In aceasta regiune au fost Jurj si Onet. Primul a
cazut In lupte, iar al doilea a fost capturat si chinuit pana la
moarte. Lucretia Jurj, sotia, de 23 ani, a fost alaturi de sotul
ei In aceste lupte. A fost apoi si ea capturata si Inchisa, Insa
n'a cedat. Inchisoarea, foametea si torturile au facut-o
tuberculoasa. Chiar asa fiind Insa, nu si-a pierdut demnitatea
si hotarIrea de a rezista.
Taranii au luptat cu furcile si cu topoarele Impotriova
tunurilor si tancurilor unitatilor militare ale Ministerului de
Interne, pentru ca nu au avut norocul locuitorilor din
Vetrisoara, In Moldova, care au dat peste un tanc german ramas
ascuns din timpul razboiului (ibid p. 41-49).
Inceputurile rezistentei armate
Prin August 1947 orice demonstratie publica Impotriuva regimului
comunist a fost interzisa. Toate partidele politice au fost
distruse, Inafara de partidul comunist. Arestarile au luat
proportii si au bagat groaza In lume. Un grup de studenti
condusi de Ionut Stoica si Nelu Jijie au Inceput un antrenament
de trageri si de tactica de lupta si au facut rost de cateva
pistoale. Au reusit sa obtina si o schema de constructii a
retelei subterane telefonice a Bucurestiului In scop de sabotaj
In momente critice si au Incercat sa ia contact cu echipele de
partizani care luptau In munti Bucegi si Fagaras. Stoica Ionut a
fost omorIt In Bucuresti In 1949 cand a Incercat sa fuga. Peste
50 de studenti au fost arestati atunci. Trei dintre ei, Serban
Secu, Spiru Obreja si Florescu au fost condamnati la moarte si
executati, iar Nelu Jijie a murit In Inchisorile Securitatii In
timpul anchetei.
In Mai 1948 cei suspectati de a fi fost membrii ai Legiunii
Arhanghelul Mihail si toti prietenii si rudele apropiate au fost
arestate, indiferent daca erau tineri sau batrani. Inainte de
arestarea legionarilor au fost Inlocuiti toti agentii de politie
pentru a nu putea divulkga planurile de arestare, si au fost
Inlocuiti c u agenti de Incredere ai regimului.
In Octombrie 1948 Stalin a anuntat public reInfiintarea
Internationalei Comuniste , prin intermediul careia el exercita
controlul asupra tuturor partidelor comuniste din lume. In
acelas an Yugoslavia arata semne de neconformism fata de
pretentiile Moscvei, si a fost condamnata de toate celelalte
partide "fratesti" . Concentrari masive de trupe au avut loc In
Romania si Ungaria de-alungul frontierei cu Yugoslavia. In
Romania de-alungul frontierei cu Yugoslavia s'a construit o zona
minata si Impanzita cu sarma ghimpata.
Grupa lui Spiru Blanaru, Gheorghe Ionescu si Ion Tanase
Colonelul Ion Uta, presedintele sectiei locale Lugoj a PNT, care
mai tarziu a murit In lupte, cunostea numele celor care i-au
vandut pe cei arestati de Securitate. A Incercat sa ia legatura
cu grupele de partizani din muntii Banatului si ai Fagarasului,
cat si cu cei din Muntii Apuseni. A fost In perioada cand
conflictul Yugoslaviei cu restul tarilor comuniste s'a Intetit
si cand se credea ca Amaricanii vor interveni deschis In acest
conflict si vor ajuta popoarele sclavizate de Moscova sa se
elibereze. Si Uta si-a maiexprimat si speranta ca Romanii care
au reusit sa scape In Vest nu au dat uitarii fratii lor ramasi
In suferinta.
Unul din cei scapati In Vest si care a Incercat sa ajute la
organizarea rezistentei armate In Banat, cu cartierul de comanda
In comuna Teregova, judetul Severin, sub comanda lui Spiru
Blanaru, a fost Verca Filon.
O alta grupa de rezistenta In aceasta regiune a fost a lui
Gheorghe Ionescu, care a colaborat cu Colonelul Uta si au unit
grupele dupa moartea Colonelului.
O a treia grupa activa In Banat a fost cea a lui Ion Tanase,
care activa In regiunea Arad-Timisoara. Unul din telurile
acestor grupe a fost sa atraga atentia Vestului asupra tragediei
Romanilor, In speranta unei interventii imediat ce Vestul va
afla adevarul despre situatia lor. Ei s'au angajat si In actiuni
punitive Impotriva celor care terorizau populatia nevinovata.
Activitatea lor a fost semnalata In Muntii Semenic, Brebu,
Nemanul Mare, dealungul raurilor Golet, Slatina-Timis, Raul
Rece, In Baldovin, Cerna sat, Isverna, dealungul raului Cerna la
Toplet, Iablanita, Prigor, si dealungul raului Nera. Printre cei
care au luptat in aceasta regiune au fost Spiru Blanaru, Petre
Domasneanu, Gheorghe Ionescu, Ion Tanase, Ion Uta, Petra
Anculia, Barnba, Petre Bocletaru, Iancu Baderca , Gheorghe
Cristescu, Petre Duicu, Pantelimon Erimescu, Nistor Garabin,
Nicolae Ghimboasa, Modest Gladin, Dragu Grozavescu, Petre
Luminosu, Romulus Maritescu, Gavrila Milos, Mihai Moater,
Dumitru Mutascu-Fus, Gheorghe Popovici, Petre Puschita-Liber,
Petre Puschita-Mutascu, Vichente Puschita, Tudor Roset, Pavel
Stoicescu, Gheorghe Ungureanu, Aurel Vernichescu, Mircea
Vladescu, Voica, Constantin Voichita, Andrei Valratiu, (ibid.p.
51-57)
Actiuni de pedepsire a celor care terorizau populatianevinovata
au avut loc in localitatile Teregova, Cornereva si Boglatin, iar
In Muntii Cernei la Domasna si In alte cateva localitati. Trupe
ale MAI au fost trimise In regiunea dintre Baile Herculane si
Caransebes, unde au semnalkat prezenta partizanilor. Lor li s'a
alaturat si Alimanescu, seful brigazilor groazei, criminal
ordinar folosit de regimul comunist pentru a baga groaza in lume
si care a ajuns ofiter superior In Securitatea romana.
In Teregova Securitatea a arestat doi tarani si i-a torturat
pentru a smulge de la ei informatii asupra partizanilor. Afland
de asta, partizanii au atacat In noaptea de 12 Ianuarie 1949
sediul Militiei pentru a-i elibera. Intre timp Securitatea a
infiltrat populatia locala cu agenti informatori, In timp ce
taranii adevarati erau deportati spre Baragan. O luna mai
tarziu, In Februarie 1949, Modest Gladin si Petre Boichetaru,
carte au venit la grupul lui Uta, au fost descoperiti ca fiind
spioni ai Securitatii si au fost executati. Curand dupa asta a
fost descoperita ascunzatoarea lui Uta, care a cazut In aceasta
ciocnire. Se spune ca si fata sa, studenta, a luptat si a cazut
alaturi de tatal ei. Cei ramasi In viata din grupa lui Uta s'au
alaturat grupei Blanaru si au continuat lupta, In ciuda
greutatilor crescande si a iernii grele si cu posibilitatile de
aprovizionare cu hrana si Imbracaminte distruse de agentii
securitatii. Zapada le trada urmele. Locuitorii erau tinuti sub
stricta supraveghere si regiunea era Impanzita de trupele MAI.
In Martie 1949 partizanii au planuit o revolta In Caransebes. Ei
trebuiau sa ocupe punctele cheie In oras si sa imobilizeze
administratia comunista. In 22 Februarie Securitatea a trimis
doi dintre teroristii cunoscuti pe drumul spre partizani ca
ademenire, cand vor sari partizanii pe ei, saintervina ca sa-i
prinda. Partizanii au iesit Inaintea teroristilor si Securitatea
si-a facut aparitia. In felul acesta s'a declansat ciocnirea la
Corcan, aproape de Tergova. Doi dintre partizani au cazut In
lupta, doi au fost capturati si restul au disparut prin padure.
Seful lor Petru Domasneanu si alti cinci au fost prinsi mai
tarziu. In seara lui 12 Martie 1949 Spiru Blanaru si Romulus
Maritescu au fost descoperiti aproape de Teregova. Blanaru a
luptat pana la ultimul cartus si a fost capturat viu dupa ce
grenada cu care vroia sa se omoare nu a explodat. Maritescu a
fost capturat doua saptamani mai tarziu.
In aceasta perioada mii de tarani au fost arestati si au umnplut
Inchisorile din Lugoj si Timisoara. Masivele arestari au
dislocat si revolta planuta la Arad si Timisoara pentru 19
Martie 1949, cand partizani postati la anumite intersectii
trebuiau sa distribuie dupa consemn anumitor persoane arme.
Se apreciaza ca numarul celor arestati In aceasta regiune In
primavara anului 1949 a trecut de 5.000. Numarul exact nu se
poate sti deoarece comunistii nu dau niciodata cifre exacte.
(ibid pp 59-64).
Supravietuitorii acestor arestari si torturi povestesc
prozaviile terorii prin care au trecut, lucruri de necrezut
pentru orice om care nu a trecut prin teroarea comunista. Dupa
Interogare victima ramanea mutilat, cu bratele si picioarele
rupte sau doborIt de cumplite dureri. Printre metodele de
tortura, pe langa batai si alte chinuri fizice, mai era folosita
Informetarea, privarea de somn, si deshidratarea pana la
prabusire. Multi nu au putut suporta si au semnat declaratiile
pe care le vroia regimul.
Printre tortionarii sadici s'au remarcat doua femei, Vidosa
Nedici la Timisoara si Chitigoi de la Bacau. Aceste douafemei
sadiste se distrau prin a desfigura si mutila barbatii care
Incapeau pe mana lor, In mod deosebit aplicand tortura asupra
testicolelor. Vindosa Nedici, o spioana yugoslava din 1946, a
avansat foarte repede de la o simpla interpreta pentru limba
sarba la gradul de colonel In unitatile MAI, si paralel facea
eforturi sa scape agentii lui Tito din mainile Securitatii In
perioada razboiului rece. In parte sadismul ei era folosit
pentru a-si acoperi propriile activitati de spionaj si partial
pentru ca era cu adevarat sadista, nespus de bestiala mai ales
cu romanii. Dar pe langa Vindosa Nedici au mai fost si alti
sarbi agenti ai lui Tito In Romania, care si-au pus serviciile
la dispozitia Secureitatii cu acelas zel ca si ea. Acestia au
fost: Zora Veltici, Gheorghe Stoicovici, Stanoiev Dobrivoi, Jiva
Brancovici si S.
Cei 12 partizani capturati In Muntii Banatului In primavara lui
1949 au fost condamnati dupa cum urmeaza: Spiru BLanaru, Petre
Domasneanu, Romulus Maritescu, Petre Puschita si Ion Tanase au
fost condamnati la moarte si executati. Gheorghe Popovici si
Aurel Vernichescu la Inchisoare pe viata. Petre Puschita-Liber
si Gheorghe Luminosu la 10 si 15 ani.
Dupa acest mare proces al partizaniulor, a urmat procesele
contactelor lor individuale, a simpatizantilor lor si a celor
care sub o forma oarecare i-au ajutat. Colonelul Stefanescu,
presedintele Tribunalului Militar din Timisoara, a pronuntat mai
mult de 20.000 de ani de puscarie In acea serie deprocese.
Pentru zelul sau fara masura si pentru ca stia prea multe cum au
avut loc toate aceste procese, Colonelul Stefanescu a ajuns si
el la lagarul de munca fortata unde a Intalnit cativa din cei pe
care el i-a condamnat. A cerut transferararea la Inchisoarea
Aiud Impreuna cu Bulz, un alt tortionar. Vina pentru excese In
condamnare, pe care de altfel partidul le-a ordonat, trebuie sa
cada mereu asupra uneltelor partidului. Partidul trebue sa iasa
mereu basma curata.
La aceste procese ale simpatizantilor si sprijinitorilor
partizanilor procurori au fost Nicolae Constantin si Simion
Stanescu, iar apararea acuzatilor a fost Incredintata unor
avocati din oficiu, cum au fost de exemplu Tiberiu Coracu si
Borislav Popovici, care politic erau pe linia partidului si care
n'at facut altceva decat sa repede actul de acuzare al
procurorului, neuitand sa adaoga totusi ca justitia In tarile
socialiste este mai dreapta decat In tarile capitaliste, unde
acuzatul n'are drept la nici o aparare, procesele fiind o simpla
farsa.
La cinci ani de la procesul partizanilor din 1949 In Timisoara
tot se mai judecau simpatizanti si sprijinitori ai lor. Astfel,
Balica si un consatean al sau au fost arestati, maltratati si
condamnati abia In 1954, ultimul pentru simplu fapt ca era In
bune relatii cu Balica (ibid. p. 65-67).
Acei care n'au ajuns sa devina partizani dar s'au jucat cu un
astfel de gand prin 1947, sau ca erau suspectati sa fi gandit
asa, au fost deasemena arestati. Asa s'a Intamplat cu o seama de
personalitati ca Profesorul Gheorghe Manu, Inginerul Ion Pop,
Ion Bujoiu, Petre Bals, Nelu Padureanu, Amiralul Horia Macelaru
si Insusi Cicerone Ionitoiu, sursa noastra. Dintre acestia
Gheorghe Manu, Ion Pop, Ion Bujoiu si Petre Bals au fost omorIti
In Inchisoare (ibid. pp 75-76).
3. Grupul Maiorului Lucian Dimitriu
In Craiova Maiorul Lucian Dimitriu, Impreuna cu un grup de
ofiteri, printre care era si Remus Radina, Tiberiu Tolescu,
Constantin Gradinaru, s'au straduit sa organizeze un grup de
rezistenta cu tineri. Remus Radina a fost instructorul lor
pentru educatie fizica. Ei au crezut ca Yugoslavia nu mai este
un satelit al Rusiei si ca lumea libera sprijina lupta
anti-comunista. In 1948 Remus Radina a trecut In Yugoslavia
pentru a afla adevarul. Aici a putut afla ca situatia era cu
totul alta decat si-o Inchipuiau ei. Atunci i-a trimis o
scrisoare lui Tiberiu Tolescu In care-i spunea "sa ia oile
pentru iarna la Valcea" , ceeace Insemna ca trebue sa abandoneze
planul unei revolte Impotriva regimului din Romania cu ajutorul
Yugoslaviei si ca trebue sa se retraga In munti. Pana cand sa
ajunga scrisoarea lui Remus Radina la Tiberiu Tolescu Intreg
grupul a fost arestat. Constantin Gradinaru a murit In timpul
anchetei, Maiorul Dimitriu, un om cu corp de atlet, ranit de
trei ori In razboiul sfant contra bolsevismului, si-a dat In In
curand duhul In urma torturilor.
Lupta de unul singur a lui Traian Marinescu
Au fost si astfel de cazuri, de lupta anti-comunista de unul
singur. Traian Marinescu din Izvoarele, aproape de Targoviste, a
protestat deschis Impotriva falsificarii alegerilor din 19
Noembrie 1946 prin introducerea In urna a pachete Intregi de
buletine de vot apartinand unor persoaneinexistente. El a dat
foc urnei In fata multimii, si din moment ce urnele au ars In
vazul tuturor, Izvoarele nu puteau figura In tabelul cu
rezultatele falsificate ale voturilor pe tara. Traian Marinescu
a fugit la padure. A fost capturat dupa trei ani, cand au
Inconjurat casa unde era ascuns, dupa o lupta In care el a cazut
ranit. Securitatea l-a dus noaptea asa ranit Inapoi In
Izvoarele, l-a Impuscat In spate si l-a lasat In drum. Dupa
catva timp pe locul unde a fost omorIt Traian Marinescu a aparut
o cruce. Dumnezeu sa-l odihneasca. (ibid p. 77-80).
Grupul lui Dabija si Diamandi
Motii din Muntii Apuseni s'au ridicat repede Impotriva regimului
marioneta dinm tara. Nici trupele MSI nu Indrazneau sa fie prea
brutali cu cei care traiau Intre zturda si Campeni, pe valea
Ariesului si Iara, prin jurul localitatilor Lupsa, Posaga si
Fagetul Ierii.
Agenti ai Securitatii au reuisit sa se Infuiltreze In grupoele
de partizani ale lui Dabija si Diamandi, care erau active In
aceasta regiune, folosind buna credinta si entuzoasmul unor
tineri. Ion Robu, Ionescu si Maxim naiv au Impartasit planul de
actiune agentului Dragulanescu. Ei au fost lasati sa-si vada de
treaba neturburati. Dupa ce grupele de partizani ale lui Uta Si
Una din metodele militiei a fost sa-i Impuste pe cei mai
rasariti si sa le lase corpul zacand In drum In vazul lumii. Asa
a fost Impuscat Ilea din Valewa Ierii si baiatul sau. Un altul a
fost Grigore Ilea, ruda, care a fost arestat si torturat apoi
trimis la Canalul Dunare-Marea Neagra la munca fortata, unde a
trait destul pentru a-si putea marturisi tragedia. Mihai Cucu
din Ceanul Mare a avut aceeasi soarta, adus la lagharul
Peninsula. Corpul lui Nicolae Moldovanu a fost lasat sa se
ddscompuna pe drumul cagre Teius. Si coprul locotenentului
Ionescu a fost gasit mort pe marginea drumului, ca si corpurile
neInsufletite ale Abacioaiei, a l;ui Criusan si Stefan Pop.
Altii ca Maria si Cornel Pacurar din Micesti au disparut Incat
nimeni nu stia nimic de urmele lor. Traian Grigorescu, student
de la Caracal, a fost ucis pe strazile Sibiului. Inchisorile din
Cluj, Alba Iulia, Turda si Sibiu erau ticsite cu tarani arestatI
din Albac, Buru, Cacova, Certege, Galda, IntregUlde, Lunca,
Lungesti, Lupsa, Mogos, Ocolis, Posoga, Rameti, Rosia Montana,
Runc, Salciua, Telna, Velisoara si Baia de Aries. De mii de ani
acesti oameni n'au fost deranjati In viata lor rurala de nimeni,
stapanind muntii si vaile si castigandu-si painea cu munca
cinstita, ca acum sa fie arestati, batuti, umiliti, Impuscati,
tarati pe drumuri si aruncati In Inchisori ca sa le putrezeasca
oasele acolo, si asta pentru ca nu Intlegeau sa se adapteze unei
vieti care era In contra legii stramosesti si contra firii.
Ei nu etrau nici burghezi, nici mosieri, nici fascisti pentru a
fi putut fi acuzati de "dusmani ai clasei muncitoare", si totusi
erau persecutati pentru ca ei reprezentau neamul cu viata lui
din mosi-stramosi, si acesta trebuia distrus, neamul romanesc pe
care ei Il reprezentau In formele sale primare.
Calaii taranimii din Muntii Apuseni au fost MaiorulGheorghe
Craciun. Margareta Heghedus, Herta, Covacs, Gheorghe Mezei,
Moravetz, Victor Nistor si Isaia Popa, acesta din urma vestit
pentru cruzimea sa. El a murit Intr'un accident suspect de
motocicleta. Unul din informatori, Ion Oniga, tradatorul, care
s'a infiltrat in grupa de poartizani ai lui Diamandi, a fost
rasplatit cu cinci ani la Canalul Dunare-Marea Neagra si dupa
aceea a fost numit manager la un magazin de consum din
Micoslaca. Cativa din victimele lui Craciu, ca Dabija, Iosif
Canea, student, Vasile Rusu, un taran din Satul Nou, Baia Mare,
si Ioan Robu au fost tinuti In catuse grele de cand au fost
capturati si pana cand au fost ucisi, apoi Maxim si colegul sau
Ionescu, cu care a venit de la Bucurersti.
Lista arestatilor si torturatilor din acea campanie
politieneasca Impotriva populatiei civile din Muntii Apuseni
cuprinde persoane din toate straturile sociale si de toate
varstele si categoriile: femei Insarcinate, ca de exemplu Ioana
David, tarani saraci ca Petre Luscov, Ioan Micu, Ioan Mihut,
invalizi de razboi ca Alexandru Lazar, avocatul Ion Carje,
studentul Stanciu venit de la Iasi, medicul Mihai Iubu, acuzat
ca ar fi dat medicamente si ar fi Ingrijit partizani. Lista
celor din aceasta regiune, care au pierit sub senilele
"democratiei" introduse de Aliatii nostri ca sa ne fericeasca,
este prea lunga ca s'o putem Insura aici macar fragmentar.
Sangele lor este Imbibat In tarana plaiurilor din care neamul
Isi trage seva si astfel Ii avem In noi, In trupul si'n sufletul
nostru si ai urmasilor nostri pana la sfarsitul veacurilor.
Cu toate aceste sacrificii, Motii n'au putut fi Incovoiati cu
usurinta. In 1952 un cioban care-si pazea oile aproape de
Racatau, pe Valea Somesului, crezand ca-i un partizan, a fost
atacat de trupele MAI. A raspuns cu focuri de arma In ceicare-l
atacau pana la ultimul glont si a ramas Intepenit razimat de-un
brad cu privirile spre varful muntilor si cu arma goala cazuta
langa el, asteptand sa se apropie calaii.
Pentru o zi Motii din Baisoiara au fost liberi. Diamandi, care a
reusit mai Inainte sa scape din ghiarele Securitatii, si care
si-a strans o grupa de partizani pe Muntele Baisoara, Intr'o zi
a coborit In sat ca sa aresteze politia si pe cei din primarie.
O zi i-a tinut arestazti si In acea zi Baisoara a fost libera. A
doua zi, artileria grea a trupelor MAI a Inconjurat comuna.
Militienii au strans toate femeile si copiii din sat si i-a pus
pe cateva randuri Inaintea lor In Inaintarea lor spre primarie.
Partizanii refuzand sa treaga In femei si copii, s'au retras la
munte. Au ramas arestati In comuna peste 500 persoane. Dintre
cei mai rau maltratati Ii amintim pe Nicodim Carbea, Teofil
Carbea, Grigore Marcu, Ion Mihut, ibid. p. 81-88).
Pe langa dorinta comunistilor de a distruge taranimea
independenta economic si iubitoare de libertate, taranimea mai
trebuia distrusa si pentru ca ea era credincioasa si In plus, Ii
ajuta pe partizani In care vedeau pe proprii lor aparatori. La
10 Martie 1949 unitati ale MAI inarmate cu artilerie grea au
navalit asupra comunei Racaciuni, In jud. Bacau, pentru a darama
biserica locala si a extirpa religia. Invatatorul comunei, Anton
Benchea, a fost torturat si mutilat In fata sotiei si a copiilor
pana a fost ucis. Celelalte femei si copii din sat, care au
fugit spre padure, au fost prinse si arestate Impreuna cu sotii
lor si batuti si chinuiti timp de o saptamana. La 15 Martie,
aceeasi procedura a fost aplicata comunei Faraoani, tot din Jud.
Bacau. Militia l-a ucis peFarcas, cantorul bisericii locale,
aruncandu-l din turnul bisericii jos. Au arestat patru poreoti,
pe Ion Butnaru, Anton Damec, Petre Dinca si Anton Olaru,
Inpreuna cu parohienii lor, i-a batut, i-a legat In lanturi si
i-a aruncat In zapada sa moara Inghetati. Numai Anton Ciceu nu a
fost legat si aruncat In zapada. El a fost lasat liber sa plece
acasa, dar In timp ce se Indrepta spre casa, a fost Impuscat din
spate. Dintre ceilalti sateni Militia a arestat suficienti
pentru a umple un camion cu care s'au Intors la Inchisoarea din
Bacau.
Luptele de partizani pe versantul de Sud al Muntilor Fagarasului
- Generalul Arsenescu si fratii Arnautoiu -
In 9 August 1946 Nicolae Ceausescu si cu Constantin Doncea
conduceau o echipa din care faceau parte Dorobantiu, Badea,
Bizin si Moraru, care mai tarziu toti au fost avansati la gradul
de generali ai trupelor MAI. Ei aveau putere discretionara si
Incercau sa-si acopere abuzurile dandu-le un aspect de
legalitate prin invocarea si interpretarea diferitelor legi si
paragrafe. Ei l-au omorIt In timpul audierii pe avocatul Tica
Popescu si pe un Invatator chiar In sala Tribunalului din
Pitesti. In 19 Noembrie 1946 Ion Bratu, un taran, si Colonelul
Stanescu au fost omorIti chiar Intr'o sectie de votare din
Targoviste.
In mod obisnuit ofiterii unitatilor militare MAI provocau lumea
prin insulte ca sa raspunda, pentru a avea astfel acoperire
pentru crimele lor. Astfel de incidente au avut loc In Leicesti,
Badesti, Stalpeni In jud. Muscel si In Cumpana siCostesti In
judetul Arges.
Folosirea acestor metode Impotriva taranimii a fost
intensificata In cursul anului 1948 ca pregatire pentru campania
de colectivizare. Militia din Domnesti a fost adusa Impotriva
taranimii din Stanesti si Corbisori. Multi dintre tarani au
fugit la munte. Printre ei au fost si Ion I. Voican din Costesti
si Serban din Capul Piscului. Asa a Inceput rezistenta armata
Impotriva colectivizarii In Romania, care a durat zece ani pe
versantul sudic al Muntilor Fararasului.
Nici macar colaboratorii comunistilor nu au fost scutiti de un
atare tratament. In Martie 1948, au fost instituite noi alegeri
pentru a elimina din guvern pe Liberalii lui Tatarescu,
colaborationist cu comunistii Inca din 1944 si pe
Social-Democrati. La 27 Martie 1948, locotenentul de politie
Teruceanu din Rucar, care mai tarziu a fost avansat la gradul de
general, l-a arestat pe Gheorghe Suta, un taran din Muscel, si
la tinut arestat pana a sosit un camion cu soldati Inarmati din
Pitesti, unde actiunea Impotriva taranimii a fost condusa de
Nicolae Ceausescu. Soldatii adusi l-au Impuscat pe Gheorghe Suta
si l-au Incarcat In camion si au plecat cu el la Stalpeni, unde
au aruncat cadavrul lui Suta In drum. Criminalul care l-a ucis
pe Suta a fost recunoscut de Dumitrache, un tigan muzicant, care
si el a fost avansat In ierarhia trupelor MAI. Totusi Dumitrache
a Incercat mai tarziu sa se apropie de partizanii lui Gheorghe
Arsenescu sa le comunice ceva si in aceasta aropiere a sa a fost
Impuscat din spate de catre trupele MAI. Nu se stie daca a fost
Impuscat pentru ca stia prea multe din secretele MAI, sau ca a
pierdut Increderea sefilor si a fost lichidat.
In aceste conditii, multi dintre tarani au fugit la munte unde
Generalul Arsenescu strangea partizani contracomunistilor,
ajutat de fratii Petre si Toma Arnautoiu. Generalul Arsenescu a
condus grupul de partizani pana In 1952, cand s'a retras si a
trait ascuns pana In 1960, cand a fost capturat si ucis. Fratii
Arnautoiu, ai caror amandoi parintii au fost omorIti In
Inchisoare si a caror sora a fost arestata si Inchisa, au condus
luptele de pe versantul sudic al Muntilor Fagarasului timp de
zece ani, traind cu grupul lor prin vagaunile de la marile
Inaltimi, unde nu sunt asezari omenesti si unde numai vara se
mai avantau ciobanii cu oile.
Unul din centrele rezistentei armate anti-comuniste a fost
triunghiul Salatruc-Arefu-Rudeni, unde grotele subterane In
regiuni Impadurite a oferit un adapost mai bun si sigur pentru
partizani. I-a tradat fumul cand gerul de iarna i-a obligat sa
faca foc pentru a nu degera. In 1951 regiunea Suici a fost
Impanzita cu militieni Inarmati si dotati cu armament de
artilerie, adusi In 30 de camioane. Comanda trupelor o aveau
Teruceanu, mentionat mai Inainte, si cu Ilie Badica, originar
din Craiova, care mai Inainte varuia casele oamenilor si care In
trupele MAI comandate de Alexandru Dgraghici, a avansat la
gradul de general. Altii care au fost In pozitie de comandanti
au fost Stanculescu, State, care si el a ajuns general, apoi Ion
Dinca care a avansat pana la membru In CC al PCR-ului. Luptele
partizanilor cu aceste forte considerabile a durat trei ani de
zile. Printre cei care au fost In acest grup a fratilor
Arnautoiu au fost Solisteanu cu sotia, doi tarani, preotul
Nicolae Donescu din Suici, omorIt pentru ca a botezat copilul
lui Silisteanu nascut In padure, preotul Haralambie Dinescu,
ucis In 1952, apoi Dorobantu, Invatatorul din Carpinis, Impuscat
In cap de un agent al Securitatii, Gheorghe Dumitrescu, un
Invatator din Rudeni. care a fost dus la penitenciarul Aiud si
eliberat In 1964, ca dupa putin timp sa-si dea duhul acasa; a
mai fost Alexandru Dumitrescu, un Invatator din Suici,
profesorul Stefanescu, care a fost gasit Impuscat si lassat In
drum, preotul Rudeanu, care era si Invatator In Ramnicu Valcea,
care a murit In urma schingiuirilor din timpul interogarilor.
Un alt centru al partizanilor a fost In regiunea Campulung,
Muscel. In 1952 trei membri ai acestui grup au cazut In lupta cu
trupele MAI la Furnicosi. Comandantul grupului a fost Constantin
D. Stanescu din Tiganesti-Topoloveni, murit din cauza ranilor la
cateva ore. Tatal lui a fost arestat si a murit In Inchisoare.
Sora sa, Marioara Ionescu-Lungu, Impreuna cu o alta fata, Sabina
Ionescu, au mai fost vazute In Inchisoarea din Miercurea
Ciucului. Nu se stie ce s'a mai Intamplat cu ele. Un alt
nevinovat din Tiganesti-Topolovbeni schingiuit de trupele MAI a
fost preotul Gheorghe Tomescu, care a murit In 1961 si baiatul
sau, student; Flenches din Calimanesti, care se crede ca ar fi
fost omorIt In Inchisoare; Ionel Valimatreanu, student la
teologie, apoi Gheorghe Furtunescu si altii.
Ministerul de Interne a escalat ofensiva Impotriva partizanilor
pe versantul sudic al Muntilor Fagarasului. Mii de agenti
secreti au Impanzit regiunea, purtand arme ascunse, deghizati ca
tarani sau ciobani, si culegeau informatii despre partizani.
Pana In 1958 muntii nu au fost siguri nici pentru bastinasi,
nici pentru turisti. Populatia a fost decimata atat prin
omorurile comise de Militie, prin luptele de partizani si mai
ales prin arestarile efectuate,unde au pierit In cursul
Interogarilor si chinurile la care au fost supusi.
Cele mai multe motive pentru arestari au fost ca au dat o bucata
de paine sau branza, sau un fruct unui trecator banuit a fi
partizan, sau tradat de un agent secret deghizat care l-avazut
si l-a parat. Sau a dat o bucata de Imbracaminte unuia care era
partizan sau a devenit mai tarziu. Cei mai multi Insa au fost
arestati pe simple banuieli, ca s'a uitat chioras la vreun
militian sau la vreu agent secret, si care supus schingiuirilor
dadeau orice declaratii ar fi cerut de la ei numai sa nu mai fie
chinuiti si astfel Intrau In moara torturii alti nevinovati. Era
calea de a baga groaza In lume ca sa accepte dominatia
comunismiului.
Cei omoriti In luptele din versantul sudic al Muntilor
Fagarasului au fost fratii Petre si Toma Arnautoiu, Eracle
Sorescu, Preotul Constantinescu din Corbisori, a carui sotie a
fost Inchisa, apoi Marinescu, un taran, Nastase, Invatator, cu
sotia Inchisa.
Arestati si morti In Inchisoare au fost Laurentia si Iancu
Arnautoiu, al caror fiu a fost omorIt, Mucenic si Justin
Comandasescu, Preotul Mihai Enescu, Alexandru Sabu, un taran din
Negoiesti, Arges, care a pierit la Canalul Dunare-Marea Neagra
In 1952, maiorul Nicolae Visoiu mort In Inchisoare, preotul
Andreescu, Impuscat de un politist, Jibleanu care a murit Intr'o
Incaerare de unul singur cu o Intreaga companie a trupelor MAI;
Serban, din Capul Piscului, cazut In Incaerare, ca si Constantin
Stanescu. Lista Ii mai cuprinde si pe Bicheru si Carstea,
amandoi tarani; Bortea, un Invatator, Gusetoiu si Mihai
Gheorghiu, din Bogati, Capitanul Cojocaru, taranul Dragomirescu,
Invatatorii Iosifaru si Marinescu, Maria Plop si Mecu, tarani,
preotul Popescu si sotia, Purnichescu, mort In Inclestare, iar
sotia In Inchisoare, fratii Greculescu, care au murit amandoi In
Inchisoare, iar al treealea frate a fost eliberat si a murit In
curand acasa. Asta a fost o alta metoda de a lichida populatia
Romaniei: arestati Ii schingiuia si-i tinea Infometati
InInchisoare pana la prabusire, si cand erau aproape de
terminare, erau lasati sa moara acasa. Alti martiri ai luptelor
din versantul sudic al Muntilor Fagarasului au mai fost Aurel
Seitan, inginer, medicul Seremet, Ulea Marin, Invatator, care a
reusit sa traiasca cinci ani intr'un butoi cu fundul dublu, dar
pana la urma a fost capturat si omorIt In 1957 In Calimanesti.
Generalul Arsenescu a fost capturat si omorIt In 1960. Taranul
care l-a adapostit a fost arestat si a murit In Inchisoare. De
frica de represalii pentru crimele ce le-a comis si din
nesiguranta s'a omrIt si seful politiei din Campulung, Muscel,
(ibid. pp. 91-102).
Luptele de partizani pe versantul nordic al Muntilor Fagarasului
Pe versantul nordic al Muntilor Fagarasului pana In 1956 a
luptat o grupa de partizani sub conducerea inginerului Ion
Gavrila. Trupele MAI au Inceput actiunea Impotriva lor Inca din
1951, dar nu i-a putut extermina. In 1952 au fost aduse unitati
ale armatei MAI din Buzau, Vrancea, Sfantul Gheorghe si
Dambovita pentru a-i captura pe toti. Mereu au fost aduse
Impotriva partizanilor trupe din alte regiuni, pentru a evita
fraternizarile. In 1953 a fost lansata o ofensiva mare Impotriva
lor, la care a partricipat si un tregiment MAI din Bucuresti.
Comandantul fortelor anti-partizane aici a avut-o maiorul
Gheorghe Craciun, care mai tarziu a devenit directorul
Inchisorii de la Aiud, ajutat de Gheorghiu, seful politiei
secrete din Sibiu, de maiorul Mezei, de Itzic Averbuch, seful
politiei secrete din Fagaras, de bine cunoscutii sadisti Ilie
Badica, Tericeanu si Staicu, printre altii. Ei au Inconjurat
Intreaga regiune a versantului nordic alMuntilor Fagarasului si
au izolat-o complet. Nimeni nu a putut intra In aceasta regiune
fara o legitimatie speciala. Rudele si prietenii partizanilor au
fost toti arestati si torturati pentru a le smulge informatii.
Lista lor cu descrierea torturilor la care au fost supusi a fost
afisata peste tot pentru a-i obliga pe partizani sa Inceteze
rezistenta, stiind ca familiile lor sunt supuse chinurilor din
cauza lor. Descrierea torturilor la care au fost supuse
familiile partizanilor au fost Insotite de promisiunea ca daca
ei se predau, familiile lor vor fi eliberate. Cruzimea ofensivei
din 1953 nu a crutat pe nimeni. Un satean nevinovat din
Cartisoara, Ilinoiu, a fost grav ranit In abdomen. In loc sa fie
dus la spital, el a fost tarIt de un picior la cortul maiorului
Craciun, unde el a fost torturat In continuare pentru a
marturisi tot ce se banuia ca stie. In 1958 el a mai fost
semnalat In Inchisoarea pentru detinutii politici din Gherla,
supus In continuare interogarilor. Dupa 11 ani a fost eliberat
infirm si aproape orb din cauza chinurilor suferite. Un alt
taran, Dumitru Moldoveanu, cu toate ca era nevinovat, a fost
arestat si torturat. Du[pa ce s'a eliberat, s'a atasat
partizanilor. Impuscat In stomac, a fost capturat viu. Operat, i
s'au scos sapte gloante din intestine. Imediat ce a fost scos
din spital, fara a se fi vindecat total, au Inceput din nou
chinurile pentru a smulge alte si alte informatii de la el.
Ranit din nou In chinuri, a fost din nou supus unei operatii si
fara a-l lasa sa se refaca, epuizat cum era, politia l-a chinuit
In continuare cu interogatorii pana la prabusire. Tatal sau l-a
rugat pe chirurgul care l-a operat, sa-l lase sa moara sa nu mai
fie chinuit, sa nu mai sufere. Cu toate astea Dumitru Moldovan a
supravietuit tuturor chinurilor fara sa fi tradat pe cineva. A
fost condamnat la moarte. Condamnarea i-a fost comutata In
Inchisoare pe viatasi dus In lagarul de munca fortata de la
Poarta Alba, unde a suferit chinuri In continuare puna cand l-a
eliberat moartea.
Militia a arestat-o pe mama unui partizan, Dimitriu, si a
obligat-o sa mearga Inaintea lor spre fiu, strigandu-l si
implorandu-l sa se predea. Pus In aceasta dureroasa dilema, de a
trage In propria mama sau a se preda, s'a Impuscat singur.
Marea ofensiva a tupelor MAI Impotriva partizanilor din
versantul nordic al Muntilor Fagarasului i-a izolat si obligat
sa se retraga In varfurile golase, unde toate posibilitatile de
aprovizionare le-au fost taiate. Unul dintre partizani, Marin,
din Brasov, a pretins ca are legaturi care ar fi In stare sa-i
scoata din tara, In Turcia. Gavrila, seful grupului, nu s'a opus
ca cine vrea, sa mearga cu Marin. El personal a crezut Insa ca
este o cursa, si cu alti cativa a ramas In continuare In munti.
Cei plecati cu Marin au cazut In cursa si au fost arestati si
condamnati la moarte. Ei au fost; Dr. Nicolae Burlacu, Borzea
din Vistea, Ion Moldovan din Lisa, Dr. Ion Munteanu din Lisa,
Iov Popa, un Invatator, Virgil Nan din Arpas. Pedeapsa lor a
fost comutata In Inchisoare pe viata. Ilisie Serafim a fost
condamnat la moarte In Sibiu In 1953. Mama sa a fost si ea
arestata si ultima data s'a auzit de ea la Inchisorile de la
Mislea si Miecurea Ciuc.
In cursul anilor 1953 si 54 au fost arestati mii de persoane In
regiunea Fagarasului. Multi dintre ei au fost tineri, fete si
baieti, minori sub 18 ani. Jumatate din populatia satelor Breaza
si Lisa au fost a fost arestata. Printre cei distrusi In acel
timp a fost profesorul Borza din Fagaras, a carui sotie a avut
amandoua picioarele amputate In 1945, cand a fost arestata si
luata de Rusi munca fortata la minelede carbuni de la Donet,
Ucraina. Ea a sarit din tren ca sa scape de deportare si si-a
fracturat amandoua picioarele, Incat chirurgii au fost obligati
sa le amputeze. Sotul ei a fost arestat si ea a ramas schiloada
singura. Alte victime In acel lot au mai fost Maica Gordona,
arestata Impreuna cu alte opt fete tinere pentru ca au dat
mancare unor Inflamanziti rataciti prin munti. La fel Maica
Serafina si sotul ei, al caror fiu a fost omorIt In Inchisoarea
Jilava. Cionga, un inginer, si Ciora, un student din Fagaras, au
fost turturati pana la moarte In Inchisoarea de detinuti
politici din Brasov In cursul interogarilor preliminare. Vasile
Magureanu, taran, In acelas lot, a pierit In Inchisoare.
Parintele Boca, superiorul Manastirii Sambata de Sus a fost
arestat in 1950.
Uneori corpul celor ucisi In Inchisori erau aruncate In strada,
In fata pravaliilor, pentru a intimida lumea. Incaltamintea lor
nu avea sireturi, si capetele lor erau acoperite cu rani.
Corpurile erau acoperite cu ziare si trecatorii nu aveau voie sa
se opreasca sa Incerce sa idetifice cadavrele. Versiunea lansata
de politie era ca ar fi fost hoti care au fost surprinsi In
flagrant delict. O femeie In varsta a identificat totusi In
Bucuresti un astfel de cadavru ca fiind al unui student arestat
In Fagaras In 1954. Romanii n'au crezut niciodata minciunile
comunistilor.
Lista victimelor ofensivei guvernului Impotriva partizanilor din
1953-54 din regiuea Fagaras este mult prea mare pentru a putea
fi reprodusa aici. In plus, actinea de dezinformare a regimului
pentru a scunde adevarul este prea vasta, Incat nu se stie cand
se va putea ajunge la cunoasterea tuturor victimelor. Actiunile
guvernului Impotriva partizanilor din Muntii Fagarasului a
continuat pansa In 1958, cand a cazut grupa fratilor Arnautoiu.
Grupul de rezistenta din Muntii Mehedinti
Este foarte probabil ca grupul rezistentei armate din Muntii
Mehedinti a avut contacte cu oamenii Colnelului Ion Uta, cu
comandantul de grup Petre Domasneanu si cu Spiru Blanaru. Ei au
continuat lupta si dupa ce celelalte trei grupe din regiunea
Banatului au fost distruse. Dintre cei cazuti In lupta cu
fortele Securitatii sunt fratii Bocarnea, amandoi studenti,
Gheorghe Eftimie, student, si Trocan. Acest grup se face
remarcat prin numarul mare de tineri si de ofiteri In mijlocul
lor, cum a fost Capitanul Gheorghe Brancusi. Alti ofiteri care
au sfarsit In gropile comune ale Securitatii au fost: Generalul
Dumitru Calaont, Generalul Iancu Carlaont, Colonelul Grigorescu
si Colonelul Stefan Halalau. Mentalitatea militara obliga la
supunere si disciplina, dar In acest caz, al invaziei sovietice,
a comportamentului acestei armate fata de elementul romanesc si
In fata instalarii la putere a unui guvern compus din elementele
minoritatilor pornite sa distruga neamul romanesc, demnitatea
nationala si sentimentele patriotice au prevalat disciplinei. In
campania de urmarire a luptatorilor care aparau libertatea
nationala o multime de lume a fost arestata si bagata In
lagarele de munca fortata.
Luptele partizanilor In Maramures
- Miscarea lui Gavrila Strifunda si grupul Col. Blidaru -
Maramuresul este o regiune cu veche traditie de vitejie In
luptele pentru libertate. Maramuresul a ramas si regiune libera
cand Dacia a fost ocupata de Traian si dupa aceea, pana la
retragerea Romanilor In AD 271. In 1717, Maramuresenii s'au
ridicat Impotriva hoardelor tatare si i-au eliberat pe cei 7.000
de prizonieri crestini si au Invins si nimicit o armata tatara
de 10.000 de soldati. Tot In Maramures s'a ridicat Pintea
Impotriva unui alt navalitor asiatic, Ungurii, care s'au
stabilit ca stapani peste populatia sedentara indigena din
Campia Panoniei. Echipamentul sau militar s'a mai pastrat In
biserica din Budesti, satul natal al lui Pintea, cel putin pana
In 1960. Nu a fost de loc usor, pentru organele de teroare ale
regimului comunist, sa supuna populatia Maramuresului. A fost
Gavrila Strifunda acela care a initiat In 1945 la Vadul Izei
rezistenta armata Impotriva trupelor sovietice de ocupatie, si a
carui oaste s'a ridicat la cateva mii. Gavrila Strifunda a fost
capturat In 1949 si de atunci nimeni nu a mai auzit de el nimic.
Alegerile batjocura din Noembrie 1946 a marcat momentul cand
guvernul a Inceput actiunea de intimidare a Maramuresenilor.
Ciobanul Vasile Dinca si cu consateanul sau Parascau au
reactionat si au fost ucisi de Sergentul Coza din Sapanta.
Serban Vasile Simion, un padurar, care personal nu a luptat dar
i-a ajutat cu alimente pe partizani, a fost arestat si ucis In
Inchisoarea din Gherla In 1961, lasand In urma cinci copii
orfani. Impreuna cu Serban Vasile Simion au mai fost arestati si
fratii Gherman, Ion Frunzila, fratii Sandor, Ion Andreica,
Vasile Tomoiaga si Gheorghe Dunca.
Chiar si copiii de scoala au participat la rezistnta Impotriva
ocupantului sovietic. Elevii din Ieud siDragomiresti din clasele
superioare de liceu, a caror parinti si rude au fost arestate,
au parasit scoala si au Inceput sa organizeze pentru ei suport
In sanul populatiei. Colonelul ungur Cseller Lajos din Baia
Mare, mare dusman al Romanilor, bine cunoscut din campania de
colectivizare, a condus personal si actiunea de represiune
Impotriva elevilor de scoala. Afland unde erau ascunsi, trupele
sale l-au omorIt pe Vasile-Lica Popsa, al carui frate a reusit
sa scape la munte, si a arestat sute de tineri si de tarani.
Printre cei arestati au fost Gavrila-Sfaca Iusco, si Dordu
Iusco, Ion Motre, Nistor Man, Costica Radu, Aurel Vlad, Mihai
Vlad, toti elevi de liceu; apoi Vasile Oatu-Dunca cu sotia, fata
si doi baieti, Petre Hotico, Gavrila Iusco, Ofrim-Vasile Motrea,
care a executat prima condamnare de sase ani, a fost din nou
arestat pentru aceeasi crima In 1958; Vasile Otic la fel a fost
arestat de mai multe ori pentru aceeasi crima, apoi Ianos Rubel,
Vasile Ticala, un taran din Dragomiresti, care a fost omorit In
In lagarul de exterminare de la Peninsula In 1950; Dr. Gheorghe
Vlad, Mihai Vlad, un tehnician din Dragomiresti. Ion Mihai Popsa
a fost si el capturat mai tarziu de Colonelul Laios Cszeller si
a jurit In Inchisoarea din Targu-Ocna din cauza batailor primite
In timpul anchetei. Dupa ce a fost omorIt, corpul lui Vasile
Lica-Popsa a fost tarIt In piata din Sighet si lumea (In special
mamele cu copiii) a fost obligata sa treaca pe acolo sa-l vada.
Prin astfel de metode au reusit comunistii sa bage groaza In
lume.
Ajutorul Conolelului Cseller, Elekes, cel care avea Insarcinarea
sa supravegheze torturarea celor arestati, a cerut azil In
strainatate si a venit cu Intreg dosarul celor anchetati. Asa
s'a putut afla ca a mai existat un grup de luptatori In
Maramures sub comanda Colonelului Blidaru, care a cazutIntr'o
Incaierare cu Securitatea In 1955, ca locotenentii Ion Folea si
Fodoreanu, amandoi din grupa Colonelului Blidaru, au fost
capturati de Securitate. Arestarile In Maramures din randul
anti-comunistilor a Inceput Inca In 1948 si s'a prelungit pentru
o perioada lunga, In care mii de romani au fost tarati In
lagarele de exterminare prin munca fortata (ibid. pp 117-122).
Luptele de partizani In Muntii Vrancei
- Grupul lui Ionel si Gheorghe Paragina -
Anul 1949 a fost anul In care lupta Impotriva terorismului
comunist a atins culmea. A fost anul In care au cazut
comandantii de grupuri de luptatori, cum a fost Colonelul Uta,
Spiru Blanaru si Petre Domasneanu, Impreuna cu mare parte din
oamenii lor. Un alt centru importamnt al luptei anti-comuniste
s'a format In Muntii Vrancei din cotitura Carpatilor, unde sute
de oameni au fost ucisi, iar 5.000 de tarani au fost arestati.
Partizanii din Vrancea au fost Impartiti In doua grupe, cel al
seniorilor - peste 40 de ani - si cel al juniorilor , conduse
amandoua de fratii Paragina. Erau bine camuflate prin grotele
muntilor padurosi, si au putut fi capturati numai prin
intermediul unui infiltrat In randuriloe lor, Ion Mazilu, care
pretindea ca are un depozit de arme nemtesti din timpul
razboiului. In realitate, In casa In care pretindea ca are
ascuns armamentul, erau securisti, care Inarmati cu granate si
arme automate, au reusit sa puna mana pe cei doi Insotitori ai
sai si mai apoi pe Intreg grupul seniorilor si pe cativa dintre
juniori. In Incaierarea cu juniorii, Aurel Condrea s'a opus
securistilor singur Intr'o actiune disperata de a putea
acoperiretragerea celorlalti, ca sa nu cada In mainile
Securitatii Intreg grupul. Pana la urma din amandoua grupele au
scapat doar Ionel Paragina si cu Gheorghe Balan, pentru
capturarea carora Ministerul de Interne a trimis In regiunea
Muntilor Vrancei mai multe batalioane. Dupa o vanatoare de sase
zile, cei doi urmariti au cazut In capcana Intr'o moara. In
asaltul asupra morii Ionel Paragina a fost ranit si tarIt asa
sangerand la Inchisoare, iar Gheorghe Balan a reusit si de data
asta sa scape, pitindu-se Intr'un coltisor dupa un horn, unde nu
a putut fi vazut de urmaritori In scotocirile lor prin moara.
Cei doi juniori care au fost condusi de Ion Mazilu In capcana,
Mihai Timaru si Grigore Tudose, au fost legati cu sarmna
ghimpata si tarati la Inchisoarea din Focsani, In ciuda ranilor
lor grave, si au fost condamnati la Inchisoare pe viata.
Lichidarea acestor doua grupe de rezistenti din Muntii Vrancei
nu a lichidat si dorinta de libertate In sufletele Vrancenilor.
In 1951 sate Intregi s'au revoltat Impotriva regimului, cum au
fost Neruja, Nistoresti, Paulesti, Barsesti,, Lepsa, Tulnici,
Vizantea, Valea Sarii, Vrancioaia, Andreiasu, Negrilesti,
Costesti, Suseni, si sate mai Indepartate ca Dumitresti, pe raul
Ramnicu-Sarat, Straoani si Movilesti pe raul Zabraut. Inarmati
doar cu furci, 30 de sate s'au ridicat Impotriva unitatilor MAI
Inarmate cu artilerie grea, care ocroteau regimul comunist.
Revoltatii au dat foc sediilor politiei si ale partidlui
comunist. Unul din capii acestei revolte a fost Gheorghe Balan,
tovarasul lui Ionel Paragina mentionat mai Inainte. Acesti
revoltati au asteptat ajutor din strainatate In stradaniile lor
de a prezerva libertatile cetatenesti, dar asteptarea lor a fost
absolut zadarnica. Unitatile militare ale MAI In decurs de doi
ani au reusit sa captureze rebelii si sa distruga rezistenta.
Colonelul Lupsa,considerat unul din capii revoltei satenilor din
regiunea Vrancea, a fost capturat, condamnat la moarte si
executat. Sateanul Amariutei a fost tarIt ranit pana In satul
sau si lasat sa moara acolo In drum. Gheoirghe Balan a fost
capturat si a fost tinut un an de zile In catuse grele izolat
Intr'o celula, dupa care a fost executat. Pentru extirparea
oricarui sentiment national si oricarei opozitii fata de regim,
Securitatea a arestat Intreaga familie a luptatorilor
anti-comunisti, cum a fost cea a lui Paragina, Cucu, Brandabur,
Cojocaru, Dumitrescu, Militaru, Branzaru, s.a. Au arestat si
preotii din satele respective, cum au fost preotul Dumitrescu,
Ionescu, Hulea, Parintele Hulea a fost arestat pentru ca nu a
tradat marturisile de la spovedanie ale acestor luptatori.
Arestarile au avut loc In masa. Nimeni nu a fost crutat. Femeile
au fost batute peste sani si torturate pentru a divulga unde
sunt ascunsi sotii lor. Sursa noastra informativa a mentionat
cazul lui Constantin Cercaru, de 18 ani, fratii Branzaru,
Brandabur din Panciu, Nicolae Butnaru, Bungez din Neruja,
Nicolae Burlui, Invatatorul Busila, care a murit la Inchisoarea
din Galati In urma torturilor, apoi Marin Cozma, Gheorghe
Cojocaru, Ion Cojocaru, restul familiei lui Cucu, dupa ce tatal
si fiul au murit In timpul interogarilor; Dudu, un taran din
Neruja, Ghelmez, Iosofachescu, Gheorghe Manea, Mihai Marcu,
Gheorghe Militaru si Ionel Militaru din Motnau-Dumitresti, care
abia se Intorsese din prizonierat din Rusia; apo Valeriu
Marinas, Teodor Negru, Sandu Nitu, ofiter, Scai Popescu, Grigore
Popoiu, Floricica Popa, Radu din Neruja, Stelian Radulescu,
Sovejeanu, un Invatator, si Stoica din Neruja (ibid. pp.
123-133).
Lupte de partizani în Nordul Moldovei
"Gardistii lui Decebal"
- Grupul Parintelui Gamalau si Jenica Arnautu -
Incepand din toamna anului 1948 In Nordul Moldovei s'a ridicat o
miscare de partizani cunoscuta sub numele de "Gardistii lui
Decebal". Activitatea lor s'a resimtit In trei regiuni: Grupa
din regiunea Vatra Dornei-Piatra Neamt a fost condusa de
Parintele Gamalau. A doua regiune a fost Vatra Dornei-Bistrita
Nasaud si a treia regiune a fost Intre Vatra Dornei-Falticeni,
condusa de Jenica Arnautu, un tanar ofiter care, arestat fiind,
In 1949 a reusit sa evadeze si sa se ridice la munte. Din grupul
sau dintre cei stiuti au facut parte Strachescu, Dr. Vasilescu,
Radu Cacina si Petrescu si probabil ca si Nicanor Chelsoiu,
Cenuse, Aurel Botnariuc au apartinut tot grupei lui Jenica
Arnautu. Printr'o cursa care le-a fost Intinsa au fost capturati
si maltratati salbatec. Jenica Arnautu a fost atat de mult batut
cu pistolul peste cap Incat i-au fracturat Intreg craniul. Pe
restul vietii durerile de cap au fost neIntreruote si
sfasietoare. Condamnat la Intai la moarte, i-a fost comutata
pedeapsa In Inchisoare pe viata. El a fost acela care mereu a
protestat galagios Impotriva insuficientei alimentatiei si
Impotriva torturilor. Aproape trei ani l-au tinut izolat Intr'o
celula la subteran In Inchisoarea de la Ramnicul Sarat fara
Imbracaminte, cacand pe cimentul gol, Inmormantat de viu. In
1959 a declarat greva foamei si timp de 132 zile cat a mai
trait, l-au alimentat artificial cu un tub de cauciuc bagat pe
gat, Insotita de batai si alte chinuri. Parintii au cerut voie
sa-i ia corpul si sa-l Inmormanteze. L-au gasit aruncat Intr'o
groapa cu fata In jos si groaznic de mutilat. Este un exemplu de
felul cum trata regimul comunist "omul", "cel mai pretios
capital" .
Alte episoade cunoscute de rezistenta armata împotriva
comunismului
In 1951 Gavrila Beceanu a prezentat o cerere la mai multe
ambasade din Bucuresti prin care cerea puterilor vestice sa
ajute poporului roman sa scape de distrugerea pe care i-o
planueste dictatura comunista. Nu a primit dela nimeni niciun
raspuns. Atunci el, Impreuna cu un grup al sau, au planuit sa
arunce In aier tribuna de pe care sefii comunisti primeau
defilarile de 1 Mai. Planul lor a fost descoperit si Intreg
grupul a fost capturat. In Iunie 1953 Gavrila Beceanu, Gheorghe
Cristof si Gheorghe Pasalau au fost condamnati la moarte si
executati.
Continuele arestari mentineau reteaua de Inchisori si lagare de
munca fortata supra-populata cu detinuti politici, cu toate ca
procentual acolo mureau mult mai multi decat cei de afara. Si ce
era mai izbitor, era marele procent de tineri dintre detinutii
politici, In deosebi studenti si elevi de liceu din cursul
superior. Nici chiar intensiva spalare a creierelor acestor
tineri nu le-au putut stinge setea de libertate a acelora care
In Romania nu au cunoscut niciodata libertatea.
La Inceputul anilor '50 a grup mai restrans de partizani a fost
semnalat In Baltile Dunarii, printre care au fost Patrascu si
Virgil Milcu, studenti la Cluj, care au fost capturati si
condamnati la Inchisoare pe viata. Un alt grup redus a fost
activ In 1951-1953 In regiunea Colibita si Sarul Dornei, dintre
care se stie numele lui Vatamaniuc, care a fost capturat si
condamnat la Inchisoare pe viata.
* * *
Multi dintre partizanii care au fost capturati si au
supravietuit regimului de teroare, au continuat rezistenta
Impotriva regimului comunist chiar si In captivitate. Astfel
Marin Tuca, un fost ofiter, Cotofan din Campia Turzii, Miron din
Targul Trotus, si Romanu din Banat au aruncat In aier ghereta de
paza de deasupra minei din Muntele Gutai, printr'o explozie
cauzata sub ea cu exploziv economisit din cel pe care-l foloseau
In mina si au reusit sa evadeze prin acea spartura.
In aceeasi noapte de 6 Iunie 1953. un grup de 13 detinuti
politici au reusit sa evadeze din minele de la Cavnic, unde au
fost detinuti Intre 4-5 ani. Numele lor sunt: Constantin-Titi
Cosereanu, Ion Pantazi, Ion Ioanid, Mache Ionescu, Paul
Iovanescu, Ion Cojocaru, Titi Spanu si Gheorghita Branzaru.
Colonelul Hritan de la MAI la delegat pe Ion Badica, unul
amintit mai Inainte, care varuia casele prin Craiova si a ajuns
general la trupele MAI, Maurice Strul, seful serviciului secret
din Ploiesti, Alexandru, un locotenent al trupelor MAI, Andrei
Mayer si Iosif Weiss din Baia Mare, au fost Insarcinati cu
ancheta evadarii. Unul din acesti evadati, Ion Pantazi, a
prezentat o vie descriere a imensei operatii de vanare a celor
evadati In cartea sa "Am trecut porin iad" . Pantazi povesteste
cum numai pe un singur munte au fost stationate zece camioane
Incarcate cu soldati antrenati In vanatul partizanilor. Pana la
urma toti cei evadati au fost recapturati . Dintre ei Marin
Tuca, Cotofan Miron si Romanu au fost comdamnati la moarte.
Marin Tuca a fost executat la Cluj In 1955. Celorlalti le-a fost
comutata pedeapsa In Inchisoare pe viata. Cativa dintre ei au
murit In Inchisoare. Dintre cei care au supravietuit, Ion
Ioanid, Ion Pantazi si Titi Cosereanu au reusit sa ajunga In
Occident. Pe langa cartea luiIon Pantazi mentionata mai sus, a
publicat si Ion Ioanid o excelenta descriere a Intregii sale
epopee In patru volume, Intitulate "Inchisoarea noastra cea de
toate zilele", pe care o recomandam cu toata caldura celor care
vor sa cunoasca si partea eroica a istoriei romanilor din ultima
jumatate de secol .
* * *
Au fost multe cazuri cand opunerea la comunizarea tarii s'a
produs individual. Unul din acesti eroi singurateci a fost si
Adrian Mihut, un student briliant, care a fost premiant pe tara
si care acum studia la Politehnica din Timisoara, de unde In
1949 a trebuit sa fuga ca sa scape de arestare. Asociat cu
Syciu, un taran care a fost prizonier de razboi In Rusia si
care-i cunostea bine pe Rusi, Adrian Mihut a dus o lupta de unul
singur timp de 8 ani In regiunea Aradului. Mihut Ii vizita pe
sefii de post care terorizau lumea si-i ameninta ca daca mai
continua sa-i terorizeze, Ii va lichida. In felul acesta Mihut a
devenit o figura legendara In regiunea Aradului. Pana la urma a
fost Inghesuit si capturat de trupele MAI. A luptat pana la
ultimul cartus, rapunand pe multi dintre urmaritori. Ranit, a
cazut viu In mainile lor, ceeace nimeni nu putea sa creada.
Tatal sau s'a prabusit cand a aflat ca a cazut viu In mainile
Securitatii. A cerut audienta la Petru Groza, In casa caruia a
fost institutor. Petru Groza l-a trimis pe Bunaciu care i-a
facut niste promisiuni false pentru a se eschiva obligatiilor.
In legatura cu Mihut au fost arestate alte 70 de persoane care
au fost interogate si torturate, ca de exemplu dna preoteasa
Crisan, care a Inebunit din cauza durerilor cu care a ramas de
la torturi. Mihut a ramas pentru restul vietii cu un profund
regret, ca nu a cazut In lupta asa cum i-a fostmereu dorinta,
dupa cum i-a marturisit lui Remus Radina si Suciu, cu care a
ajuns tovaras de celula. Cu toate promisiunile reInnoite ale lui
Petru Groza de a-l elibera, Mihut si cu Suciu au fost executati
In Inchisoarea Jilava In 1957.
Un alt caz de bestiala cruzime la ancheta a fost a lui Placinta,
care-l interoga pe tanarul Valeriu Dobrescu, de 20 de ani. Ne
mai oputand rabda torturile, Dobrescu s'a hotarIt sa
reactionexe. A rupt din patul sau de metal o bucata de fier pe
care, ascunsa In maneca, a a luat-o cu el la interogator. Cand
Placinta s'a a[ro[piat de el sa dea. Dobrescu l-a lovit cu
fierul incat Placinta a cazut jos inconstoient. A sarit pe el un
al secuyrist cu care s'a Incaerat si doar porintr'o minune
Diobrescu a mai scaopat cu viata. Valeriu Doibrescu a fost
condamnat la Inchisoare poe viata.
Toate ambasadele si consulatele tarilor comuniste erau
transformate In centrale de spionaj al comunistilor In lumea
libera. In 1955 patru tineri romani curajosi din exil, Puiu
Beldeanu, Codrescu, Ochiu, si Ion Chirila, au vrut sa dovedeasca
Vestului ca Intr'adevar, aceste ambasade nu sunt altceva decat
centrale de spionaj. Inarmati, au patruns prin surprindere In
Ambasada romana din Berna, unde seful retelei de spionaj era
Colonelul Setu, care chipurile era "soferul" legatiei, au
sechestrat personalul si au pus mana pe dosare retelei de
spionaj. Ca pedeapsa, Serviciul de spionaj roman din Vest l-au
rapit pe Beldeanu, seful grupului, l-au dus In tara si dupa un
timp nu s'a mai auzit nimic de el.
???
Moartea lui Stalin In Martie 1953 a fost primita cu mare bucurie
si speranta In zile mai bune. Dupa noua ani de sovietizare,
Inchisorile si lagarele de munca fortata din Romania gemeau de
lumne. Totusi populatia Inca nu s'a resemnat total. Pentru a
mentine vie aceasta speranta, mai multi exilati din Austria si
Germania care au scapat valului de arestari din 1948-49,
Incepand din 1951 s'au hotarIt sa se Intoarca In tara pentru a
Intari rezistenta anti-comunista si sperantele poporului In
eliberare. Ei au renuntat la comoditatile vietii In Occident
pentru a fi alaturi de neamul Inclestat In lupta cu Anticristul.
Ei au fost Ion Tolan, Ion Golea, Ion Samoila, Alexandru Tanase,
Mircea Popovici si Gogu Gheorghiu. Lor li s'au alaturat alti
camarazi din tara, ca Ion Buda, Aurel Corlan, Ion Cosma,
Gheorghe Dinca, Gavrila Pop, Erich Tartler si Vasile Vlad, care
au format lotul celor 13 condamnati la moarte In procesul
parasutistilor din 9-12 Octombrie 1953 si au fost executati la
30 Octombrie al aceluias an In Valea Piersicilor la Jilava.
Fiecare din cei treisprezece a avut un lot al sau, care s'a
judecat mai tarziu si care se ridicat pana la 80, 100 si chiar
150 de arestati. Duritatea autoritatilor comuniste In atitudinea
lor fata de cei condamnati a fost influentata de refuzul
Vestului de a-i elibera pe Ethel si Julius Rosenberg, cei doi
spioni evrei americani care au vandut secretele bombei atmice
Rusilor. Marionetele Rusilor la Bucuresti s'au supus intereselor
sovietice.
Imprumutam din "Procesul legionarilor parasutati - 1953 -,
aparut in mai multe editii In Colectia "Omul Nou" . Miami Beach,
FL., ultima In 1993. prefata scrisa de Vasile Posteuca, cu
titlul " Spargatorii Cortinei de Fier", prefata care nu se
gaseste in editia engleza al acestei carti aparuta prima data In
1988:
Spargatorii Cortinei de Fier
"Povestea este simpla. Atat de simpla Incat devine
cutremuratoare, reveland majestatea mortii si maretia jertfei
supreme. Sase frati de-ai nostri s'au desprins vietii din exil
pe care, In dorul lor de-acasa si In fierbintea lor chemare spre
fapta, l-au gasit fara sens sa-l prelungeasca In mod inutil, si
s'au Intors In tara. Cei cei i-au ajutat sa coboare pe tancurile
Carpatilor au adaugat cu Intelegere un minim de ajutor tehnic
incandescentului lor dor de a urca verticala jertfei, Intr'un
moment de desnadejde al neamului: dorului de a Inscrie o noua
rascruce de oase frante si morminte In drumul ce duce spre
Golgota Invierii romanesti.
De cand a cazut grea Cortina de Fier, Impartind neamurile lumii
In doua si despartindu-ne de vetrele noastre stramosesti, de
parinti si de copii, au mai fost pe acest drum al contactului cu
tara si altii dintre noi si unii din ei si-au masurat jertfa
adusa cu aceiasi masura: mormantul . Dar ei au plecat
Intotdeauna cu gandul de a se Intoarce.
Altul e sensul plecarii celor sase. Ei s'au vrut echipa de
jertfa. Au cunoscut exilul cu maruntele lui ambitii si targul pe
care cei mari Il fac cu sangele celor mici, si s'au Intors In
tara sa lupte si sa moara, stiind ca numai de acolo ne poate
veni biruinta. S'au Intors In muntii rezistentei romanesti
pentru a tine sus steagul libertatii si al mandriei nationale,
pentru a da neamului Intreg, ajuns la disperare, un nou Indemn
de lupta. Fara gand de retragere.
Cine i-a cunoscut pe acesti barbati, Isi poate da imediat seama
de splendida semnificatie a faptei lor. Explicatiile si
vocabularul comun nu li se potrivesc. Majoritatea lor cu titluri
academice, capabili sa-si faca oriunde pe pamant osituatie
Infloritoare, ei nu pot fi acuzati de spionaj. Ei au mers ca sa
stea de vorba cu N eamul , sa-i insufle spiritul eroic al
marilor batalii de destin, sa moara si sa Invinga, sa-l alunge
pe dusman. S'au constituit In echipa de sacrificiu, pentru a
arata celor de acasa ca noi, cei din pribegie, nu i-am uitat si
nu ne-am uitat rostul. Si gestul lor e menit desigur sa ne
trezeasca si pe noi din letargia ce ne-a cuprins, din mizeria
totusi comoda a exilului, ce ne departeaza tot mai mult de neam
si tara, facandu-ne sa Ingenunchiem In desnadejde, sau sa
abdicam In fata unor ieftine satisfactii materiale.
Unul din ei, doctorul Ion Golea, si-a scris Inainte de a pleca,
In mod inspirat, testamentul. Un volumas de poezii: " De vorba
cu Neamul". El stia ca merge sa stea de vorba cu neamul. Si iata
ca randurile lui pline de valvatai ceresti au prins In ele
destinul Intregei echipe. Alti sapte frati din tara li s'au
alaturat pentru a completa echipa si a-i da ritunzimea
traditionala. Violentand moartea printr'un suprem efort de
acceptare a jertfei, ei au stat de vorba cu neamul In sens
crestin: dandu-si sangele si viata pentru frati si prieteni .
Pentru neamul subjugat si Incatusat robiei si genocidului. Si-au
tinut In felul lor unic ultimul si cel mai mare discurs adresat
neamului. Au lasat sangele sa curga. Acuza de tradare le face In
fond cinste. A-l apara pe Dumnezeu, a-ti servi neamul, Inseamna
Intr'adevar a-i trada pe rusii barbarizati.
Dar moartea celor 13 nu e spaima. Ci durere si revolta sfanta.
Indemn la purificare de maruntele pacate ale taranei. Rug de
jertfa pilduitoare aprins In inima neamului. Ea Inalta,
mobilizeaza. Invata.
Atitudinea strainilor fata de aceasta jertfa ne intereseazamai
putin. Ea ne mangaie cand e omenoasa si dreapta. si se Inscrie
In capitolul "batjocura" , cu care de altfel ne-am obisnuit,
atunci cand e negustorreasca si infama.
Nu ni-e indiferent Insa rodul acestei "calcari a mortii si a
robiei prin moarte" In sufletele romanesti. Pentru ca In fond ,
oricat de dotati ne-am crede si orice am Infaptui pe pamant, nu
vom putea Intrece niciodata valoarea unica a jertfei supreme
pentru Neam si Tara. Ea e ultima noastra extrema spirituala la
granita cu absolutul. Chiar In sens iisusian nu se mai poate
gasi nimic mai Inalt dincolo de jertfa pentru aproapele. Asta e
totul.
Se vor gasi probabil unii dintre noi cari sa arunce umbre, sa
statueze ca nu era momentul potrivit. Vor vorbi probabil de o
inutila deschidere de artere In trupul si asa destul de slabit
al neamului. A judeca asa inseamna a-i ofensa pe cei morti.
Pentru ca gestul lor a fost voluntar. Ei au avut dreptul sa-si
aleaga momentul "vorbirii cu Neamul" . Noi avem numai dreptul sa
ne Inchinam smeriti In fata marelui lor discurs. Cat despre
sangele varsat, e bine sa ne repetam adevarul ca neamurile nu
mor atata timp cat nu uita de puterea formidabila a jertfei. Vor
mai fi si altii cari vor trece acest mare eveniment al istoriei
noastre de acum sub tacere, pentru ca probabil, aplecandu-se
deasupra trupurilor ciuruite de gloante, vor gasi sub baltile
Inghegate de sange camasa de culoarea primaverii. Dar cei 13
murind, n'au vorbit cu vreun partid politic oarecare, ci cu
Neamul Intreg. Ei s'au Intors acasa ca Romani. Le era dor de
tara libera.
Si In cele din urma, vor mai fi unii cari vor tacea din teama ca
recunoiscand adevarul, s'ar acuza, s'ar trezi la un moment dat
descoperiti. Dar infamia tacerii n'ar trebui sa mai aiba loc In
noi, dupa atatea amare experiente siluminoase Invataminte. De nu
putem vorbi, sa pastram tacerea solemna si demna a
recunoasterii. Singura atitudine pasiva admnisibila In fata
jertfei supreme.
Sa ne gandimn ca soarele libertatii de maine va purta ceva si
din lumiuna lor. Asta este una din putinele fapte ale
emigratiei, ce ne apropie cu un pas mare de biruinta visata, de
ziua eliberarii.
Pentru a ne pastra demnitatea si constiinta de oameni, sa vorbim
despre cei 13 In ton sarbatoresc, In termenii celor mai curate
legaminte de jertfa. Pentru ca pana la urma, oricat am Incerca
sa evadam, drumul batut de ei va fi si al nostru. Si de acum
Incolo, ultimul drum al omenirii: Rascumpararea prin jertfa.
Ne-am coborIt, cu toata planeta atat de adanc In pacat si
batjocura, Incat nu mai exista alta cale de vindecare si
mantuire decat dinamita jertfei.
In fata unei omeniri ce Incearca metode negustoresti, cantarind
pacea lumii cu arginti, cu cisterne de petrol si vapoare de
marfuri, cei 13 au vrut sa arate tuturor, cat mai e timp,
adevaratul drum spre poace: jertfa. Si ca sa vorbeasca rodnic,
au spart cu piepturile lor Cortina de Fier. Din ambele parti,
Intr'un efort suprem, treisprezece barbati si-au sfartecat
trupurile de zidul ei de Intuneric si nedreptate. Si bresa
facuta, aburind Inca de sangele tanar, e mare. Se poate vedea
prin ea pana In temnitele Cremlinului, din care monstrii ies la
creasta lumii crestine pentru a o nimici. Prin aceasta bresa
largita vor patrunde curand armatele crucii si ale libertatii.
Imi arde'n gene lacrima unei sfinte mandrii. Aceea ca neamului
nostru i-a fost dat sa Inscrie acest moment de Inalta
semnificatie. Cu asemenea feciori si fapte, neamul nostru n'are
de ce sa se mai teama de mnoarte. Are Rusia bolsevicametode de a
ucide, dar nu va putea inventa nici ea, cu tot spiritul ei
diabolic, niciodata uneltele care sa Invinga moartea
jertfelnica. Puterea de bomba atomica a propriei noastre cenuse.
De aceea scriu, cu aurul din inima tuturor acelora care vad
adevarul si au curajul sa-l marturiseasca, pe cerul neamului,
numele cu care viitoarele generatii romanesti vor trebui sa
cinsteasca pe cei 13 tineri: Spargatorii Cortinei de Fier.
Pentru ca prima conditie a biruintei e cinstirea eroilor.
"Libertatea", Madrid,
Decembrie 1953
Vasile Posteuca
Mesajul tuturor acestor eroi si martiri ai neamului, de care am
vorbit In aceasta lucrare, In neIndurata lor Inclestare cu fiara
comuista, este cel mai adecvat exprimat In Testamentul lui Ion
Mota, scris Inainte de a pleca pe frontul anti-bolsevic din
Spania In 1937 ca sa-si daruiasca viata jertfa pentru salvarea
credintei crestine:
"Sa nu lasam urmasii nostri sa piarda binefacerile sufletesti
ale nasterii Mantuitorului! Sa nu lasam o tara fara biserici,
fara icoane, fara ocrotiurea manii lui Dumnezeu! Sa nu lasam
copiilor nostri o viata In care vor fi pierdut pe Christos!
Si pentru asta sa nu fugim din fata jertfei pentru apararea
Crucii !" - Ion Mota, Testament.
|
|